Studii ale Părintelui Ioan Dură
cenzurate în România (înainte și după 1990)

Înainte de 1990 au fost cenzurate două studii ale Părintelui Ioan publicate în România, şi anume:

1. "Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Nevoinţa lui Teodosie, ca monah, la Sfântul Munte Athos. Precizări şi contribuţii biografice", în revista "Biserica Ortodoxă Română", 1988, nr. 9-10, p. 118-144;
   
   Întrucât revista "Biserica Ortodoxă Română" era buletinul oficial al Patriarhiei Române m-am adresat, în scris, Părintelui Patriarh Teoctist şi am protestat împotriva cenzurării studiului meu, după cum urmează:
   
   12 Sept. 1989
   Bruxelles
   
   PREA FERICITE PĂRINTE PATRIARH,
   
   Respectuos, Vă rog să-mi îngăduiți a Vă aduce la cunoștință că în ultimul număr din revista "Biserica Ortodoxă Română" - 9-10/1988, p. 118-144 -, mi s-a publicat studiul meu întitulat: "Mitropolitul Teodosie al Ţării Românesti. Nevoința lui Teodosie, ca monah la Sfîntul Munte Athos. Precizări și contribuţii biografice“.
   
   Ar fi trebuit, firește, să am un motiv de mulțumire sufletească pentru publicarea acestui studiu, la care am ostenit atît de mult. Lucrurile însă se prezintă cu totul altfel, şi iată de ce, Prea Fericirea Voastră:
   
   1. Textul publicat nu corespunde în întregime manuscrisului meu.
   2. Textul manuscrisului meu a fost cenzurat, prelucrat, amputat și desfigurat. Note bibliografice confundate și, chiar unele, pur și simplu, eliminate.
   3. Nu mi s-a cerut consimțămîntul la vre-o eventuală modificare a textului meu.
   4. Nu mi s-a adus la cunoştinţă din partea Patriarhiei despre o eventuală publicare a studiului meu în forma sa actuală.
   5. În cazul în care, pentru un motiv sau altul, Patriarhia nu dorea tipărirea studiului meu în forma în care a fost scris, desigur era de preferat netipărirea lui, față de impietarea ce s-a adus acestei creații.
   6. Forma lui actuală, în care a fost publicat, nu poate fi acceptată în nici un motiv.
   7. O eventuală erată nu poate fi acceptată, și nici nu este cu putinţă din cauza extensiunii modificărilor aduse textului manuscrisului, în mod arbitrar.
   
   Cert, nu mă îndoiesc, Prea Fericirea Voastră, că Vă dați bine seama de gravitatea situaţiei, și de aceea Vă rog două lucruri: a) Să dispuneţi să se afle responsabilul unui asemenea act, ce nici nu poate fi descris, și care este unic, cred, în istoria publicaţiilor Bisericii Ortodoxe Române; b) Să dispuneţi, Vă rog, retipărirea, de urgență, a întreg manuscrisului cu textul studiului meu, în numărul următor (11-12/1988) al revistei, "Biserica Ortodoxă Română", însoţit, firește, de o notă explicativă, din partea redacției, în care sînt justificate motivele republicării studiului.
   
   Atașez, alăturat, un exemplar al manuscrisului studiului meu, în vederea retipăririi acestuia, precum și două pagini - fotocopii din textul publicat în "Biserica Ortodoxă Română" (nr. 9-10) -, pe care am semnalat amploarea omisiunilor, eliminărilor și confundării notelor bibliografice, spre o mai bună înțelegere a stării lucrurior.
   
   Aş dori, totodată, Prea Fericirea Voastră, să dispuneți organelor de resort să-mi aducă la cunoştinţă, cît mai curînd posibil, decizia Prea Fericirii Voastre la cele semnalate mai sus, privind necesitatea retipăririi studiului meu, pe care o aştept, bine înţeles, pozitivă.
   
   Vă sărută dreapta,
   Ai Prea Fericirii Voastre Fiu duhovnicesc,
   Preot Dr. Ioan Dură
   
   Prea Fericirii Sale,
   Părintelui Patriarh Teoctist
   al Bisericii Ortodoxe Române
   
   ADDENDA
   Cu regret, mărturisesc că Părintele Patriarh Teoctist nu mi-a răspuns la scrisoarea mea, de mai sus, nici chiar după 1990!
   
   De precizat că revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 9-10 din 1988 - în care se află studiul meu cenzurat, menţionat mai sus - a fost tipărită în anul următor, 1989. De altfel, până în 1990, revistele Bisericii Ortodoxe Române, publicate în România, apăreau cu mari întârzâieri, la care nu se cuvine uitată nici expedierea tardivă a acestora, mai ales peste hotare, cum a fost şi în cazul meu. Şi aşa se poate înţelege de ce m-am adresat, în scris, Patriarhului Teoctist tocmai în septembrie 1989.
   
   
2. "Proschinitarul lui Ioan Comnen (1701) şi ştirile cuprinse în acesta despre ajutoare româneşti date Sfântului Munte Athos", în revista "Mitropolia Olteniei", 1989, nr. 2, p. 48-66.

Cenzurarea celor două studii, menţionate mai sus, s-a datorat, la primă vedere, folosirii de către autor a unor lucrări semnate de istoricul Dr. Petre Ş. Năsturel, de la Paris, aprig denunţător al demolării bisericilor de către regimul comunist-ceauşist. ​Ce-i drept, în februarie 1989, în publicația pariziană, "Lupta", istoricul Petre Ș. Năturel aducea la cunoștința opiniei publice chiar schimbarea numelui străzii din București unde se afla Institutul Teologic Universitar, din "Sf. Ecaterina" în "Lalelelor", astfel: "Mai anul trecut, sau acum doi ani, strada Sf. Ecaterina - unde se găsește Institutul de teologie ortodoxă - și-a văzut peste noapte numele schimbat. I se spune acum strada Lalelelor...". (Petre Ș. Năsturel, Cuvânt despre Biserica Tunari, în "LUPTA"/le combat, Paris, nr. 116, 22 februarie 1989, p. 3).

Cu stupoare însă am constatat că tot în 1988, un alt articol al meu publicat într-o revistă de Istorie din România, în care am citat, de asemenea, pe istoricul Petre Ş. Năsturel, nu a fost cenzurat. A fost articolul "Mitropoliţi români pictaţi la Muntele Athos", publicat în "Anuarul" Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol din Iaşi (nr. 2/1988, p. 509-511.) Ori, necenzurarea articolului din "Anuar" indică faptul că ordinul cenzurării articolelor mele în România era dat doar pentru publicarea acestora în revistele Bisericii Ortodoxe Române. Ordin dat, cred, de Departamentul Cultelor şi aplicat, cert, cu acordului răposatului patriarh Teoctist, fără de care, fireşte, redacţiile revistelor bisericeşti nu-şi permiteau cenzurarea vreunui articol.

Evident, cenzurarea articolului meu - ca şi a celorlalte două, de altfel (a se vedea titlurile lor în această rubrică) - a fost pricinuită de Protestul meu public, din octombrie 1987, împotriva demolării bisericilor din România. Protest care a fost difuzat pe cale undelor la "Europa liberă" şi inserat în publicaţii din mai multe ţări din Europa Occidentală în 1988 şi 1989. Iar prin cenzurarea articolelor mele s-a urmărit, desigur, "sancţionarea" mea pentru Protest. Din păcate, "sancţionare" săvârşită chiar cu consimţământul Patriarhului Teoctist, deşi, prin Protestul meu, contribuisem la însăşi salvarea de la demolare a Palatului său patriahal şi a Catedralei patriarhale!

Cele două studii au fost publicate însă şi necenzurate; unul în Germania, altul în România post-decembristă, şi anume: "Mitropolitul Teodosie..." în "Buletinul Bibliotecii Române" (Freiburg im Briesgau), vol. XVI (XX), 1990-1991, p. 131-189, iar "Proschinitarul ..." în cartea noastră, "Românii şi Athosul. Pagini inedite din istoria legăturilor Românilor şi Bisericii acestora cu Sfântul Munte Athos", Editura "Cuget Românesc", 2002, p. 37-70.

"Ediţiile Bibliei tipărite în România, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după cel de al doilea război mondial, până în decembrie 1989", în revista "Biserica Ortodoxă Română", 1992, nr. 4-6, p. 66-71.

Articolul a apărut în revista menţionată - buletinul oficial al Patriarhiei Române - cu unele modificări şi adaosuri făcute de către redacţia acesteia fără consimţământul autorului.

Totuşi, autorul a publicat articolul necenzurat în afara României, şi anume în S. U. A., în "Calendarul Credinţa 1992", Detroit, Michigan, U. S. A., p. 88-93, cu titlul: "Ediţiile Bibliei tipărite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de la al doilea război mondial şi până în decembrie 1989 şi unele consideraţii".