|
Instituirea și sărbătorirea zilei bunicilor |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parohia ortodoxă română Sf. Grigorie Teogul din Olanda
|
Prea Cucernice Părinte Protopop al Țările de Jos, Iconom Stavrofor Dr. Dr. Ioan Dură, paroh al parohiei noastre,
Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam - Olanda,
Stimată doamnă Ioana Mațenco, președinte a Asociației "Doamna Maria Brâncoveanu" a parohiei noastre,
Stimați bunici și bunice,
Stimate membre ale Asociației,
Stimați participanți la această sărbătorire,
Stimați invitați,
Participăm la această a doua ediție a Zilei Bunicilor, care se vrea o premieră.
Anul acesta, cu binecuvântarea Părintelui nostru paroh, aducem un omagiu bunicilor noștri într-un mod cu totul deosebit.
În afară de amintiri, poezii și elogii la adresa lor, am organizat o expoziție de fotografii ale bunicilor
și străbunicilor noștri. Acest lucru a început de acum câteva luni, iar la început când vă ceream poze,
vi se părea ceva irealizabil.
Iată însă că astăzi, cu mare bucurie, deschidem această expoziție de fotografii. Și sunteți 34 de participanți care mi-ați răspuns și mi-ați trimis 97 de poze, pe care le expunem acum și aici. Pozele sunt expuse în trei categorii : a) bunicii în costume populare, b) portrete ale bunicilor și c) scene familiale.
La pregătirea acestei expoziții am fost ajutată de doamna Elena De Chiara, care a imprimat toate pozele, a cumpărat panourile și materialul de aplicat pozele pe panouri, la care și-au adus aportul și doamnele Ioana Mațenco, Cristina Pavel, Alina Nicolaie, Finica Harbuz și Isabela Dragnea. Iar domnul Ioan Paraschiv a recepționat fotografiile cu coordonatele lor și a alcătuit un album digital pe care îl vizionăm imediat.
Fiecare fotografie este o poveste aparte dragă fiecăruia dar și celor care cu atenție o vor vedea. Căci bunicii noștri ne vorbesc. Uitați-vă la pozele lor: ne răscolesc adâncurile sufletului, atâtea amintiri, imagini, trec prin ochii noștri, mii de cuvinte dulci ale lor ne inundă urechile, impresii amestecate cu sentimente de bucurie, de pace, de dulceață umplu inima noastră și în noi se aprinde o nostalgie și un dor de trecut care s-a dus atât de repede și pe care dorim să-l înviem fie pentru câteva minute, chiar în vis, și să simțim mâna bunicii pe obrazul nostru și mâna bunicului pe creștetul capului nostru și să auzim o dată măcar, cum ne chemau la dânșii cu numele nostru așa cum numai ei știau să-l pronunțe! O, câtă nostalgie! Atâta dragoste dar și durere simțim pentru ei, căci știm cum au trăit, ce îi frământa, ce dureri și griji au avut. Sau poate nu știm dar bănuim. Secrete lor rămase doar în sufletele lor.
Biserica este plină de bunice și de bunici astăzi. Fotografii foarte vechi dar și mai recente. Multe din ele în alb negru sau cafeniu sunt învechite dar păstrate cu sfințenie. Bunici foști în pruncie, copii, tineri, miri, vârstnici, singuri, cu soți, cu copii și nepoți. Pentru timp de o ora biserica noastră s-a umplut de bunici, bunici buni și frumoși, cu acea frumusețe de luptă, de luptă pentru viață, pentru legea creștină ortodoxă, pentru familie, pentru moșie și pentru patria lor.
Dragii mei vă mulțumesc din partea lor, că ați scos pe bunici din albume, din sertare, din cadrele de pe pereți și i-ați adus aici printre sfinții bisericii, căci și ei cei mai mulți sunt deja în lumea drepților și a sfinților, iar ceilalți care sunt încă în viață se luptă pentru sfințenie!
Pozele bunicilor sunt documentele voastre familiale dar sunt în același timp și documente etnografice, culturale și națioale. Fiecare fotografie este o carte deschisă tuturor, este o istorie a familiei dar și a satului, a ținutului, a societății, a culturii epocii în care au trăit. Fiecare poză merită un studiu aparte din care putem extrage nenumărate informații despre România noastră centenară. Căci avem poze și din 1900!
Uitându-mă de zeci de ori la ochii fiecărui bunic sau bunică, i-am pus pe toți în inimă și îi port ca icoane sfințite. Și pot să vă spun că acum vă cunosc mai bine! Ce comoară este fiecare fotografie! Ce bogăție de viață din care să ne adăpăm viața noastră! Uități-vă la ochii bunicilor voștri și încercați să ghiciți, să aflați: oare ce testament v-au lăsat?
Prezvitera Christina Dură
Schiedam, 16 septembrie 2018
Preacucernice Părinte Protopop Dr. Dr. Ioan Dură, Excelența voastră, doamnă Ambasador al României în Regatul Țărilor de jos, Brândușa Ioana Predescu, drage membre ale Consiliului de conducere al Asociației DMB, dragi bunici, dragi povestitori, dragi copii și dragi participanți la acest eveniment,
Am o mare bucurie astăzi, o bucurie care nu este cauzată de vreo reușită personală sau familială, ci de o izbândă parohială .
Căci vă prezint aici prima carte editată de parohia noastră, carte pe care am scris-o câțiva dintre noi. Aici sunt cuprinse unele din cele mai frumoase pagini despre bunici, care pot egala paginile asemănătoare ale scriitorilor consacrați. Și alți au scris despre bunicii lor, dar în nicio carte nu veți mai găsi atâtea fizionomii de bunici.
Această carte, scrisă fără pretenția de a fi o operă de literatură, este o carte document pentru unii români și faptele lor de a lungul ultimilor zece, cincisprezece decenii. Este o carte mină de aur pentru cei care se vor apleca asupra istorisirilor fie istorici , filologi, sociologi, psihologi, teologi.
…
Cartea noastră, cu coperți în cămașă de flori “Nu mă uita” sugerează sau simbolizează dorința bunicilor de a nu fi uitați. Dragii mei, scrieți despre bunicii voștri. Cel mai mare dar pentru copiii și nepoții voștri aceste povestiri vor fi. Și știți de ce? Cu cât săpați la rădăcină, cu atât se înfrumusețează copacul și se întăresc ramurile și rodesc. Cu cât adânciți în trecut și scoateți la lumină viețile drepților bunici ai voștri, cu atât vă cunoașteți mai bine pe voi înșivă și cu atât deschideți copiilor și nepoților voștri calea spre autocunoaștere. Rădăcinile trebuie să rămână vii, să nu se usuce, căci ele dau viață copacului…
În aceasta carte, deci, este un florilegiu alcătuit din douăzeci și patru de povestiri despre bunicii noștri. Fiecare din voi ați scris cum ați socotit de cuviință, sau pentru toți patru bunici sau pentru doi, sau v-ați concentrat la unul dintre acesteia.
Știu că v-ați apucat de scris cu greu. Ca profesoara filolog ce sunt, va cunosc, cum un profesor cunoaște pe elevii săi, și știu că puteți scrie, și știu încă un lucru că nu trebuie, în calitate de creștini, să dăm uitării pe binefăcătorii noștri. Scriind despre ei este ceea mai mare pomană care le o facem, căci va fi pentru veșnica lor pomenire.
Cartea va fi trimisă și în România, la unele personalități și biblioteci. Părintele Ioan se va ocupa de trimiterea cărții în țară. Deci, ceea ce ați scris va rămâne și în biblioteci pentru cât va voi Dumnezeu.
Vă mulțumesc!
Prezvitera Christina Dură
Anul acesta, Ziua Bunicilor s-a desfășurat în două zile, duminică 13 și sâmbătă 19 septembrie, din cauza măsurilor de restricție impuse cu privire la numărul participanților și al distanțării fizice.
După Sf. Liturghie, duminica din 13 septembrie a fost dedicată bunicilor parohiei, care au fost omagiați printr-un program muzical și de poezie, prezentat de către elevii școlii parohiale.
u acest prilej, a fost lansat un Album de fotografii, cu tema “Bunici fericiți”, conținând fotografiile bunicilor noștri cu nepoții lor și evidențiindu-se astfel fericirea și sentimentele alese ale acestora. De asemenea, au fost proiectate mai multe fotografii din Album iar bunicii au fost invitați să le comenteze, la momentul proiectării.
În continuare, s-a acordat Medalia “Doamna Maria Brâncoveanu” - distincție cu care Asociația cinstește anual o bunică a parohiei. În acest an, urmare propunerii doamnei preotese, cu acordul consiliului de conducere al Asociației și, firește, cu acordul și binecuvântarea părintelui Ioan, medalia a fost acordată unei bunici din România, și anume doamnei profesor universitar dr. Marie-Jeanne Săvulescu, femeie de excepție, cu carieră universitară și luptă anticomunistă. Prin Skype, doamna Săvulescu, surprinsă de acest gest omagial și plină de emoție, și-a exprimat mulțumirile față de Părintele și Asociație și ne-a felicitat călduros pentru activități.
A urmat sărbătorirea zilei de naștere a bunicii Ecaterina Fineriu, una din primele enoriașe ale parohiei, la împlinirea vârstei de 94 de ani.
Bunicilor prezenți li s-au oferit flori și s-a dat o recepție în cinstea lor.
Sâmbătă, 19 septembrie, după Sf. Liturghie, a fost lansată cartea “Povestiri despre bunici”, volumul II, editura MAGIC PRINT, Onești, 2020, în prezența mai multor povestitori.
Doamna preoteasă, inițiatoarea acestui proiect, a prezentat cartea
și conținutul ei, a mulțumit povestitorilor care au dat curs
invitației dânsei de a scrie despre bunicii lor, și a subliniat că
și acest al doilea volum se vrea o pledoarie pentru recunoașterea
Zilei Bunicilor ca și Zi naţională în România.
În continuare, a relevat importanța și valoarea povestirilor printr-o mică
cuvântare pe care o redăm mai jos:
Dragi prieteni,
Încep cu a da slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să vedem de sub lumina tiparului și acest
al doilea volum al cărții Povestiri despre bunici.
Această carte nu este literatură, chiar dacă, fără exagerare, conține și
pietre scumpe de literatură.
Este un document testamentar,
O mărturie a credinței,
O declarație a iubirii,
Un manifest al vieții,
Un cântec al unei Învierii continue și perpetue.
Istorisiri dureroase, ca și cum, citind, fiecare cuvânt te trece prin focul războiului
însângerat sau cuptorului vieții, trăind împreună cu bunicii clipele morții sau ale unei
încercării maxime.
Alte istorisiri ne relatează, prin ochii nostalgiei și al visului, abia atingând,
cu sfială, florile, mobilierul, zestrea, părul, cârjele bunicilor.
Istorisiri presărate de instantanee, ca ferestruici spre inima și sufletul unei ființe iubite,
care vrem și nu vrem să o deschidem altora, nu cumva să trădăm această unică și
tainică legătură dintre noi și ei. Povestiri fără pretenția de a fi literatură dar,
și pentru aceasta, clare și transparente.
Războaie, boli, moarte, confiscări de averi trudite, deportări, mutări din cauza
războiului, munca cotidiană grea, lupta și iar lupta pentru tot, “nimic de-a gata”;
nașteri de copii, lupta de a-și schimba soarta, lupta cu autoritățile vrăjmașe omului,
lupta pentru libertate a spiritului, lupta pentru recăpătarea demnității.
Dar și bucurii, bucurii de copii și nepoți buni, de o pâine caldă, de o grădină
înflorită, satisfacția lucrului bine făcut, de pomi roditori din ogradă, de grâu
secerat, de diploma unui copil și fericirea de a da decât de a lua,
bucuria sacrificiului continuu, de trăire a credinței creștine, nu cu vorbe
sau pe jumătate ci întreg și de prisos, știind din Evanghelie că dacă sămânța
nu este îngropată, nu va răsări viața.
Bunici ca Zmei buni, ca îngeri păzitori, cu aripi de mătase, apărând și dispărând
și iar apărând, ca o Prezență nevăzută, care ținea universul familiei...
Și bunice, zâne cu mâini magice, cu har tămăduitor, care într-o clipă transformau
lumea banală într-un rai pe pământ, pustietate în grădini, grâu în pâine, gusturile
amare în dulceață, rănile noastre în cântec de mângâiere...
Această carte vă aparține...
Această carte cuprinde întreaga Românie de un secol.
Această carte este o oglindă cu două fețe, spre trecut și spre viitor.
Această carte, scrisă cu bătăile inimii, este o descoperire, o destăinuire,
o mărturisire, este un catharsis pentru voi, fiecare, și pentru cititor.
Părintele și doamna preoteasa au mulțumit apoi doamnei Ioana van Rooijen, care s-a ocupat cu tehnoredactarea cărții. Doamna Ioana van Rooijen, emoționată, și-a exprimat bucuria de a fi îndeplinit, frumos și bine, acest lucru.
În sfârșit, cei prezenți au audiat, în premieră, “Odă Lalelei Doamna Maria Brâncoveanu” - versuri, melodie și interpretare ale doamnei preotese, cu un aranjament muzical al dlui Lucian Leonard Raiciof, concert maestru al Orchestrei Rezidențiale din Haga.
Povestitorii au primit exemplare ale cărții, în numărul dorit și plătit.
A urmat o recepție.
Preoteasa Christina Dură
21 septembrie 2020
Mihai Sporiș, "Povestiri despre bunici" - un șirag de pietre rare, în revista "Cultura Vâlceană", Anul XIII, Nr. 171, octombrie 2020, p. 5.
https://www.mariabrancoveanu.com/5-editia-a-cincea
https://www.mariabrancoveanu.com/ediţia-a-şasea
https://www.mariabrancoveanu.com/ediţia-a-şaptea