In Memoriam

Parohieni adormiţi în Domnul

1. Maria Verhage
2. Alexandru-Spiridon Lăscae
3. Petre Scutăreanu
4. Maria Brânduşa-Şchiopu
5. Elena Filipov
6. Lucreţia Hâldan
7. Sever Hâldan
8. Ilinca Nitu-Turcitu
9. Gheorghe Vlad
10. Iannis Iordake
11. Grigorie Şerban
12. Parascheva Franssen
13. Louis Franssen
14. Elisabeta Constantinescu
15. Mariana Andriescu
16. Gheorghiţa Zotu
17. Ana Popa
18. Petre Popa
19. Adina Lăscae
20. Raymond Kosten
21. Georgeta-Lucreţia Godea-Lever
22. Rodica-Maria Cerga-Heijmering
23. Vasile Şchiopu
24. Aurel-Mircea Vlad
25. Alex Middel
26. Aurelia Dumbrăveanu
27. Felicia Maasland Pontbriant
28. Elena-Aurelia Constantinescu
29. Nadia Dida
30. Nicolae Brânzei
31. Tiberiu Decebal Lupașcu
32. Anca-Florina Popescu
33. Luiza-Alice Smadu
34. Victoria Dimitriu
35. Mihai Popescu
36. Cornel Popovici
37. Laura Medgidie
38. Ecaterina Fineriu

Scrisoare de mulţumire
a doamnei Rodica-Maria Cerga-Heijmering

(redactată cu puţin timp înainte de a adormi în Domnul)

Cuvântul doamnei Preotese Christina
la Parastasul de 40 de zile al roabei lui Dumnezeu,
Elena‑Aurelia, în biserica parohială din Schiedam
(Decembrie 2012)

Dragă Elena-Aurelia,

Aur lămurit în focul durerii, într-o seară ai venit, discret, în mijlocul nostru să ceri Sfintele Taine şi tot astfel ne‑ai şi părăsit.
Domnul ştie cu câtă putere a sufletului ne-am rugat să mai rămâi printre noi, dar pe tine Mirele Cel râvnitor te alesese printre cei ai Săi.
Căci o şoaptă tainică ajunsă în adâncurile minţii noastre ne grăia: "Şi dacă am ales-o...". Iar tu, după ultima ta împărtăşanie în octombrie, în propria-ţi locuinţă, ai spus Părintelui Ioan: "Facă-se voia Lui". În timp ce eu sărutându-te, neştiind că era pentru ultima oară, ţi-am mărturisit că toţi te iubim mult şi ne rugăm pentru tine. Atunci, mi-ai răspuns din adâncul sufletului tău: "Ştiu, şi vă iubesc şi eu".
Mlădiţă tânără, altoită pe viţa parohiei noastre, te-ai făcut repede dragă nouă, dar tot aşa, cu repeziciune, ne-ai fost luată, răpită din mijlocul nostru, încât, cu inima însângerată, glăsuit-am: "Făcutu-sa voia Lui".
N-ai plecat însă până ce n-ai aşteptat-o pe Patricia din pelerinaj ca să-ţi aducă Sfânta mângâiere-adierea Sionului, miresme de la Betleem şi miruri de la piatra de pe Golgota. Şi, ca tot Patricia să te-nsoţească, cu toată rânduiala creştinească, şi pe ultima ta călătorie pământească.
Domnul, care rânduieşte ziua intrării noastre în lumea aceasta şi clipa ieşirii sufletului, ţie, ţi-a rânduit o Duminică seara, târziu, pe la orele 11:30', la 4 noiembrie 2012. Ca în 9 noiembrie, ziua Sfântului tău iubit, Nectarie, să fi deja prezentă împreună cu el în ceruri. Şi Sfântul Nectarie să te ducă de mână în faţa Tronului Ceresc şi să te înfăţişeze lui Dumnezeu, zicînd: Iată, Părinte Ceresc, un suflet de aur lămurit prin focul durerii şi rămas neclintit în credinţa ta. Primeşte-o!
Dragă Elena-Aurelia, te văd cu ochii minţii, cu surâsul tău vesel, privind spre noi din locul cel cu verdeaţă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci lumină şi viaţă fără de sfârşit.
Te iubim, draga noastră Elena-Aurelia şi veşnică să-ţi fie pomenirea!

Prezvitera Christina

Cuvânt rostit de doamna Preoteasă Christina
la Slujba de Înmormântare a epitropului Nicolae Brânzei,
Joi 24 ianuarie 2013, în biserica parohială din Schiedam

Iată că au şi trecut trei zile de când ne-a părăsit epitropul nostru, Nicolae Brânzei. Iar clipa despărţirii noastre de robul lui Dumnezeu Nicolae a venit în ajunul sărbătorii parohiei, a Hramului nostru de la 25 ianuarie 2013. Însă patronul şi rugătorul nostru, Sfântul Grigorie Teologul, care are marea cinste de a aduce rugăciuni şi tămâieri în faţa Tronului Ceresc, înaintea Mielului, Hristos, te va alege pe tine, fericite robule Nicolae, să ne reprezinţi pe noi, parohienii Săi, să-l însoţeşti şi să-i fi împreună rugător la Slujba cea mare şi sfântă a Hramului. Căci tu, robule Nicolae, i-ai fost locaşului Său din Schiedam neobosit îngrijitor şi epitrop din 2001.

Fie să îngrijească şi sufletului tău locaş minunat Iubitorul de oameni, precum şi tu ai îngrijit biserica Sfântului Său, Grigorie Teologul.

Primească-te Domnul cel mântuitor şi mult iubitor în împărăţia Cerurilor, împreună cu cei aleşi, precum şi tu primeai pe cei ce intrau în biserica Sa de la Schiedam.

Găsească sufletul tău odihnă în sânul lui Avraam, precum şi tu ai odihnit prin ajutorul dat multor compatrioţi de-ai tăi.

Răsplătească-ţi, Domnul, însutit pentru orice faptă bună făcută fraţilor tăi de credinţă.

Gătească-ţi, Domnul, desfătări cereşti, precum şi tu ne-ai desfătat cu cele pământeşti.

Bucură-se sufletul tău acum în bucuria îngerilor, cea veşnică, precum şi tu ne-ai bucurat cu melodiile tale.

Veselească-se acum faţa ta înaintea Domnului celui înviat din morţi, precum şi tu ne-ai veselit cu cântecele tale vesele şi neuitate.

Chiar dacă cu trei ani în urmă ne-ai anunţat boala ta, noi n-am crezut că erai deja îmbarcat spre tărâmul celălalt.

Şi doar acum, în clipa despărţirii, înţelegem, dar cu greu şi cu amar, şi nu putem să te uităm privind spre locul tău obişnuit de la pangar.

Dumnezeu să te ierte, robule Nicolae, să te odihnească în pace şi să-ţi aşeze sufletul în ceata drepţilor.

Amin.

Prezvitera Christina

Cuvântul doamnei prezvitere Christina
la Slujba de Înmormântare a lui Theodorus Johannes Florissen,
la 20 octombrie 2013

Dragă şi scumpa noastră Ţuca,

Şi pe această cale doresc, încă o dată, să-ţi exprim şi în scris profunda noastră tristeţe şi mâhnire sufletească pentru trecerea la cele veşnice al prea iubitului tău soţ.

Cu greu credem că Theo ne-a părăsit, că nu mai este printre noi "Theuţă", cum îl numeai tu cu gingăşie. În timpul bolii dânsului şi în special în ultima perioadă tot rugânde-ne pentru sănătatea lui la sfintele Slujbe, dar şi în particular, speram că va depăşi şi încercarea aceasta, ca şi cele precedente, dar voia Domnului a fost alta...

Îţi exprimăm sincere condoleanţe şi suntem alături de tine sufleteşte în durerea ta nemărginită. Înţelegem şi simţim câtă suferinţă porţi în suflet şi ce mare gol ţi-a lasat Theo în viaţa ta.

Moartea celui drept este plăcută lui Dumnezeu şi prin moartea sa cel drept slăveşte pe Atotputernicul Dumnezeu.

Dar moartea este "călcată" de Iisus Hristos prin moartea Sa, şi noi creştinii credem în Învierea celor adormiţi şi revederea cu ei.

Pomul prin roadele sale se cunoaşte.

Da, Theo a dat dovadă de roadă deplină prin fapte bune şi bineplăcute lui Dumnezeu. Mâinile sale "de aur" au lăsat "amprente greu de şters" prin ramele icoanelor, fotografiilor şi tablourilor unor opere de artă în nenumărate case din Olanda, Belgia, Statele Unite şi cine mai ştie unde, precum şi în sfintele locaşuri ale parohiilor noastre din Schiedam şi din Antwerpen şi chiar în câteva mănăstiri din România.

Theo trăia pentru cei pe care îi iubea. Theo se bucura făcând bucurie celor care îi cereau ajutor. Parcă ştia că "dăruind vei dobândi".

Theo a fost un erou discret în boala sa lungă, un binefăcător şi iubitor de aproapele şi cu mare respect pentru cele sfinte.

La trecerea sa din viaţa aceasta la cea cerească, fără nici-o îndoială, Theo a fost însoţit de Maica Domnului şi de sfinţii ale căror chipuri le-a înfrumuseţat. Domnul să-l odihnească şi să-l aşeze în ceata drepţilor.

Dragă Ţuca, te asigurăm că nu-l vom uita pe Theo şi că ne vom ruga pentru sufletul său drept şi bun în semn de preţuire, de mulţumire şi de recunoştiinţă.

Veşnica lui pomenire. Amin

Prezvitera Christina

Cuvânt rostit de doamna Preoteasă Christina
la Slujba de Înmormântare a roabei lui Dumnezeu, Luiza Alice Smadu,
Luni 2 ianuarie 2017, în biserica parohială din Schiedam

Regretată Luiza Alice,

Acum că încă nu ai plecat de la noi și ești înconjurată de toți cei dragi ai familiei, precum și de noi cei care te-am iubit și prețuit, în frunte cu Părintele Ioan, părintele și duhovnicul tău, doresc să-ți mărturisesc cât de mult ne pare rău că te ai despărțit de noi și ai plecat spre celălalt țărm al rîului vieții, adică spre viața veșnică.

Patru ani de zile ai luptat cu curaj mare și cu mărinimie sufletească și trupească să învingi boala, și ai luptat până la sfârșit atât cât trupul putea să ducă și ai învins. Da, ai învins, căci uite sfârșitul tău bun și creștinesc însuși arată că ai ieșit învingătoare. Fiindcă ai plecat înarmată cu Sfânta Împărtășanie, cu Sf. Slujbă de Înmormântare, cu rugăciunea noastră a tuturor în biserica ta.

Ce demnitate, ce optimism, ce încredere în Pronia dumnezeiască, ce poftă de viață și menirea ei supremă, adică să ajuți pe cei dragi, să le fi alături, să te rogi pentru ei și să le porți de grijă.

Vorbind adeseori împreună, la vorba mea, "Dumnezeu ne ține în viață atât cât are nevoie de noi pe pământ, căci viața și patria noastră nu este pe acesta", îmi răspundeați, cu fermitate, că așa este, căci mai aveți multe de făcut în familie și mai ales pentru fiica dv.; "am o copilă care are încă nevoie de mine", cum îmi spuneați.

Uitati-vă, Domnul a chemat pe roaba Sa, Luiza Alice, chiar în ziua marelui mucenic și Arhidiacon Ștefan, ca să ne arate că și răposata a fost o mucenică, care a răbdat mucenicia bolii cu credință neclintită în Domnul până la sfârșitul său și a slujit bisericii sale parohiale, ca o diaconiță, întrucât Luiza Alice nu numai că a frământat și a adus prescură pentru Sf. Liturghie, ani de zile, dar a și învățat pe alte enoriașe să pregătească și aducă prescuri. Și a adus prescură la biserică atât timp cât mâinile sale au ajutat-o.

Cu tonusul moral tare, cu veselia pe față, cu umorul inconfundabil, mereu îmbrăcată cu gust frumos și discret, așa vei rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre.

Regretată Luiza, numai în șoaptă îmi spuneai "nu mai pot dna Cristina, nu mai pot", dar numai în șoaptă. Așa ai fost și rămâi un exemplu de femeie cu o putere de luptă imensă.

Veșnică să-ți fie pomenirea și țărâna ușoară. Roagă-te Domnului și pentru noi.

Presvitera Christina
2 ianuarie 2017, Schiedam

Slujba Înmormântării în biserica parohiei				La cimitir, înainte de îngropare

Cuvânt rostit de Preoteasa Christina Dură la Slujba de înmormântare a răposatei Victoria Dimitriu, Vineri, 7 iunie 2019, în biserica parohiei

Mare ești Doamne
Și minunate sunt lucrurile Tale
Și nici un cuvânt nu este de ajuns
Spre lauda minunilor Tale!

Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm,
Paștile Domnului, Paștile,
Că din moarte la viață
Și de pe pământ la cer
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce cântăm cântare de biruință.

Uite, de ce oare am venit atâta lume acum și aici?
Iubiți mei, am venit cu suflet plin de mâhnire, de tristețe, dar și de dragoste pentru Vicky.
Am venit, dragii mei, ca să “prăznuim” Paștile răposatei Victoria!

Căci ce înseamnă Paștile? Decât trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Nu vă tulburați cu ce am spus, căci prăznuim Paștile ei. Credeți că Vicky a murit? Nu, ea este vie printre noi, doar adormită în fața noastră, dar vie în cer, alături de sfinți, într-un locaș ales de Domnul.

O Vicky, ființă dragă a Domnului și nouă tuturor.
Cu o voință de fier,
Cu o credință nezdruncinată,
Cu o bunătate și o veselie permanentă!

O, de câte ori s-a amânat plecarea ta!
Căci Bunul Dumnezeu apleca urechea Sa, și asculta, cerceta și vedea câtă voință, câtă răbdare, câtă încredere, din partea ta.
Iar din partea noastră, câte rugăciuni, particulare și de obște în sfântă Liturghie, din sufletul fierbinte cu credință și cu dragoste pentru tine, în aceasta sfântă biserică în care tu ai slujit ani de zile, stând neobosită - deși bolnavă - la pangar, slujind pe aproapele.

“Doamne, spuneam, de este voia Ta, dăruiește-ne-o pe Vicky încă câțiva ani, câteva luni, câteva săptămâni, căci ce sunt ani, luni sau săptămâni pentru Tine în fața Eternității”.

Și așa Domnul, cu împreună lucrarea rugăciunilor, medicilor, răbdării și voinței tale amâna mai mereu Paștile tău, dragă Vicky.

Iar în ultima duminică a perioadei pascale a sosit ziua de Prăznuire în cer pentru tine, căci cu împărtășanie în suflet și cu “iartă-mă ” în gură, adică împărtășită și împăcată cu toți, Domnul te-a trecut de la moarte la viață și de pe pământ la cer.
Iată acum te întâlnești cu cei dragi ai tăi, și aleșii Domnului din familie și din parohia noastră. Uite te așteaptă Rodica, Nicu, Luiza, Ileana, Felicia, Alexandru și alții cu care ai legat o prietenie în numele Domnului.
Căci parohia noastră are o extindere în cer. Și acolo voi, care ne ați luat-o înainte, toți voi adunați laolaltă, participați la fiecare Liturghie a noastră, când vă pomenim, și ne așteptați.
Dragă Vicky, tu ai purtat crucea ta grea cu demnitate, curaj și determinare, cruce care a durat o treime din viața ta. Dar, după cruce vine Învierea, cum spune părintele. Iată deci de ce ne am adunat aici și acum, ca să-ți prăznuim Paștile tale. Hristos a înviat, Vicky, și roagă-te pentru noi cei rămași aici.
Veșnică să-ți fie pomenirea.

Preoteasa Christina Dură
Schiedam, 7 iunie 2019

Cuvânt rostit de preoteasa Christina Dură la slujba de înmormântare a răposatei Ecaterina Fineriu, marţi 19 iulie 2022
(13/09/1926-14/072022)

Iată, ne-am adunat la această slujbă de prohodire a răposatei doamna Catinca. Prima enoriașă a parohiei Sfântul Grigorie Teologul, și ceea mai în vârsta.

Doamna Catinca a fost o enoriașă emblematică, care a pus pecetea prezenței și activității ei în cadrul acesteia.

În apropierea părintelui Ioan și familiei sale de la prima zi, de la prima liturghie. Împreună am fost la notar pentru înregistrarea parohiei, împreună am căutat biserică în Haga.

Dânsa a lucrat primele stative pentru primele două icoane pe care le-am avut, doamna Catinca a făcut acoperăminte pentru Sf. Altar și pentru stativele icoanelor, pentru mesele de la sală. Doamna Catinca a făcut două rânduri de veșminte pentru copiii de altar.

Doamna Catinca rostea Crezul, doamna Catinca făcea prescura pentru Sf. Liturghie o prescură enormă de doua kilograme de făină, care mirosea a pâinii duminica dimineața când o aducea la biserică.

Doamna Catinca a fost printre semnatarii înființări acestei parohii, a fost membru din Consiliul parohial pentru ani de zile. Doamna Catina a fost prezentă cu alți membri ai Bisericii la semnarea actului pentru concesionarea bisericii actuale.

Doamna Catinca pregătea împreună cu celelalte doamne sărbătorile și evenimentele parohiei și într-un cuvânt a fost sufletul parohiei. Avea o râvnă imensă pentru biserica noastră, se dădea cu totul vieții parohiale și avea o dragoste lucrătoare pentru bunul mers al ei.

Doamna Catinca a fost bunică înainte de a avea propriii săi nepoți. Copii noștri neavând pe bunicele aici, pe doamna Catinca o vedeau la fiecare liturghie și uneori la noi acasă, și-i spuneau bunica. Le-a făcut fotografii, îi iubea și își amintea des de fraza lui George, când era mic, că doamna Catinca este “Bunica fără bătrână”, și râdea și îi plăcea mult. Și își amintea și năzdrăvăniile lui Vasile. Iubea pe copii noștri foarte mult. Apoi când a avut proprii nepoți s-au dedicat cu totul la ei.

Noi am cunoscut-o exact câți ani are parohia. Deci patru decenii.

Ce să mai vorbim de dânsa: de statornicia ei în credința, de credincioșia ei față de parohia și de preotul Ioan, de răbdarea ei față de mari încercări ale vieții, de primirea ei de străini? Câte binefaceri! Nenumărate. Numai Dumnezeu le cântărește acum. Neobosită în toate, primitoare pe toți, sfătuitoare către toți. S-a descurcat în toate greutățile. În ultimii ani mereu îndurerată și niciodată mângâiată. Aștepta cu răbdare un răspuns, o minune pentru cei dragi!

De multe ori îi spuneam că minunea este în fața ei, adică, că trăiește ea însăși într-o minune continuu; cum altfel ar fi fost cu putință să depășească încercarile și suferințele și să ajungă la liman!? Acest lucru nu a fost oare o minune?

Domnul i-a dăruit tăria sufletească și trupească, o inteligență sclipitoare, îndemânare în toate. Nu exista pentru dânsa lucrul imposibil, prin rugăciune. Doamna Catinca nu s-a zdrobit, nu s-a descurajat, nu s-a clintit de la dreapta credință, nu s-a zdruncinat. A avut o credință ca piatra, răbdare mare ca oceanul.

Îi spuneam mereu că pe cine iubește Domnul îl încearcă și că în această viață acum, ea nu înțelege de ce suferă... Dar când va veni timpul și va ajunge sus, va primi răspunsuri la cele multe “De Ce?” ale ei. Da, doamna Catinca, acum a venit momentul și veți primi răspunsuri.

Domnul i-a răsplătit pentru toată fapta buna, atât pentru biserica Sa cât și pentru semeni. Și iată bunăvoința Domnului către ea: A plecat către Domnul plină de zile, cu sfârșit creștinesc, fără durere, împărtășită, cu lumină și cu slujba înmormântării de către părintele ei duhovnic pe care l-a iubit.

Și acum aud pe Domnul Care spune către ea: ”O femeie, mare ți-a fost credința și răbdarea în suferințe…! Tu care m-ai iubit și ai ținut poruncile mele, nu vei vedea moarte în veac. Slugă credincioasă, vino de-a dreapta Mea și primește acum răsplata. Căci fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia.”

Doamna Catinca, veți avea un loc deosebit în istoria parohiei noastre, faptele dv. vor fi mereu pomenite, mereu în sufletul nostru imaginea dv. va fi prezentă, iar pentru mine și vocea dv., plină de dragoste și de durere, când mă chemați “Christina”, o să-o aud mereu.

Doamna Catinca, vă spunem “La revedere”, căci cu siguranță ne vom întâlni cu toții, acolo sus, la parohia noastră cerească, căci deja v-ați adunat mulți: Parascheva și Louis, Lucreția și Sever, Grigore, Yanni, Anneta, Adina, Florica Nicolae, Alexandru, Maria Rodica, Mihaela, Vicky, Luiza, Laura, ca să preaslăvim pe Domnul în veci. Dar acolo vă veți mângâia și cu Floriana și George și Florin și mama Smaranda și restul familiei.

Veșnică să vă fie pomenirea.

Preoteasa Christina Dură

Parastase pentru enoriaşii adormiţi în Domnul

La soroacele de pomenire ale celor răposaţi din cursul anului bisericesc, Părintele Ioan şi parohienii săvârşesc parastase pentru enoriaşii adormiţi în Domnul.
Iar în curtea bisericii parohiale au fost plantaţi în memoria celor doi foşti membri ai Consiliului parohial, Nicolae Brânzei şi Rodica Maria Cerga-Hijmering, o magnolie, pentru primul, şi un liliac pentru al doilea.

Parastas săvârșit pentru toţi enoriașii adormiţi în Domnul
(Sâmbătă, 15 septembrie 2018)

Parastas săvâvarsit pentru toţi enoriașii adormiţi in Domnul
(Sâmbăta, 12 septembrie 2020)