|
Dependența canonică a parohiei |
|||||
Jurisdicţia canonică a parohieiDe la începutul existenţei sale şi până în prezent, Parohia s-a aflat sub jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei ortodoxe române de la Paris numită "Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală şi Occidentală*", la 12 decembrie 1974, apoi devenită, în 1994, "Arhiepiscopia Occidentală şi Meridională", iar din 2008 "Arhiepiscopia Europei Occidentale". De precizat că înainte de a fi înălțată la rangul de arhiepiscopie, aceasta se numea "Episcopia ortodoxă română pentru Europa Occidentală", cu sediul la Paris, și a avut ca prim episcop al acesteia pe P. S. Teofil Ionescu (28 aprilie 1972 - †9 mai 1975). În ziua de 12 decembrie 1974, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a înălțat episcopia la treapta de arhiepiscopie, cu titulatura "Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală" și pe P. S. Teofil l-a ridicat la rangul de arhiepiscop al acesteia. Aici se cade menționat că P. S. Teofil a fost episcop al episcopiei exilului românesc din Canada până în ianuarie 1972. P. S. Teofil a fost sfințit episcop de mitropolitul Visarion Puiu, aflat în exil, care i-a încredințat cârja de arhiereu misionar pentru organizarea unei episcopii în Canada. (A se vedea, Preot Nicolae T. Tănase, Episcopia română ortodoxă din Canada și Ierarhul ei, în revista "Troița" (Toronto-Canada), Nr. 23, 1958, p. 5-8). Apoi, urmare scrisorii sale din 26 ianuarie 1972, trimisă Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, "Prea Sfințitul Teofil a cerut reintrarea sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române", iar "Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat cererea sa la 26 aprilie 1972." ("Arhiepiscopul Teofil Ionescu - Comemorare", semnat de Redacția revistei "Vestitorul", Paris, Nouvelle série; Année II (XI), No 1-2, Janvier-Avril 1982, p. 4). La numai aproximativ trei luni de la instalarea sa oficială ca arhiepiscop, însă, și anume la 9 mai 1975, Î. P. S. Teofil a adormit în Domnul, fiind îngropat în cimitirul Montparnasse. Iar trecerea la cele veșnice a Î. P. S. Teofil a determinat Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să desemneze pe episcopul său vicar, P. S. Lucian Florea (ales episcop vicar la 13 decembrie 1974) să conducă treburile arhiepiscopiei. Și P. S. Episcop vicar Lucian Florea avea să cârmuiască arhiepiscopia până la 16 iulie 1980, adică până când a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titulatura de "Făgărășanul". Iar de la aceeași dată de 16 iulie 1980, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca episcop vicar al arhiepiscopiei pe P. S. Adrian Hrițcu Botoșăneanul, încredințându-i cârmuirea aceleia. Cu precizarea că P. S. Adrian fusese până atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La Paris, P. S. Adrian, fost episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor din 1974, a fost instalat ca episcop de către Exarhul Patriarhiei Române pentru Europa Centrală și Occidentală, Î. P. S. Mitropolit Nicolae al Banatului, care i-a înmânat cârja, după Sfânta Liturghie, Duminică 16 noiembrie 1980. (A se vedea, Asistent, Un foarte călduros și bun venit noului conducător al Arhiepiscopiei ortodoxe române pentru Europa Centrală și Occidentala, în "Vestitorul". Publicație de spiritualitate ortodoxă română, Seria a II-a, Anul VIII, nr. 8-12, August-Decembrie 1980, p. 2). Cu precizarea că la instalarea ca episcop a P. S. Adrian, în noiembrie 1980, Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală "număra 26 parohii răspândite în toate țările Europei occidentale." ("Un foarte căduros...", p. 2). Iar că în ianuarie anul următor, 1981, la cele 26 de parohii se adăuga si Parohia Sfântul Grigorie Teologul din Olanda, nou înființată. Doi ani exact după instalare, și anume la 16 noiembrie 1982, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a înălțat pe P. S. Adrian la rangul de arhiepiscop al Arhiepiscopiei de la Paris, pe care o va cârmui astfel până la demisia sa în 1990. *) Referitor la Biserica Ortodoxă Română din Europa, înainte de 1974, anul înființării Arhiepiscopiei ortodoxe române pentru Europa Centrală și Occidentală (1974-1994), a se vedea: † Arhiepiscop Adrian Hrițcu, Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală, în "Almanahul Vestitorul 1983-1984", nr. 1, p. 43-50, Paris, 1984. Editat de Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală; La position du patriarcat roumain à l'égard de l'Evêché Orthodoxe Catholique de France et de son dirigeant, l'Evêque Germain, în "Romanian Orthodox Church News", an. XVII, 1987, nr. 5, p. 57. Ierarhii arhiepiscopiei sub a căror jurisdicţie canonică a fost parohia (1981-2022)Întâiul ierarhP. S. Episcop Adrian Hrițcu (22 februarie 1926 - † 23 februarie 2013) a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor cu începere din 17 decembrie 1973. Iar la 24 ianuarie 1974 a fost hirotonit arhiereu ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La 16 iulie 1980 ales episcop vicar al Arhiepiscopiei pentru Europa Centrală și Occidentală, cu sediul la Paris, a Patriarhiei Române. Apoi, la 16 noiembrie 1982 a fost înălțat la treapta de arhiepiscop al respectivei arhiepiscopii. Din timpul Î. P. S. Arhiepiscop Adrian, și anume din 1984, Arhiepiscopia a editat "Almanahul Vestitorul", și care a apărut până în 1993. În 1990 Î. P. S. Adrian a solicitat retragerea la pensie la cererea Patriarhiei Române, iar retragerea a rămas definitivă urmare deciziei Sf. Sinod al B.O.R. din septembrie a aceluiași an. (A se vedea, "Temei nr. 10083/1990, ședința Sf. Sinod din 25-28 septembrie 1990", în revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 11-12, 1990, p. 189-190). După ce s-a retras din scaunul arhiepiscopal, Î. P. S. Adrian a viețuit, în continuare, la Paris, iar în ultima parte a vieții sale s-a retras la Mănăstirea Pogleț din comuna Corbasca, județul Bacău, unde a și ales să fie înmormântat. Î. P. S. Adrian a adormit în Domnul la 23 februarie 2013. (A se vedea, Alexandru Ionuț Burghelea, Trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Adrian Hrițcu (23 februarie), în revista "Biserica Ortodoxă Română", An. IV (131), nr. 1, 2013, p. 97-107); Ierom. Antipa Burghelea, Viața Arhiepiscopului Adrian Hrițcu, între modestie și filantropie, în "Ziarul Lumina" al Patriarhiei Române din 24 februarie 2020. Al doilea ierarhDupă aproape patru ani de la demisia Î. P. S. Arhiepiscop Adrian de la Paris, Arhiepiscopia a avut din 14 iunie 1994 doar un ierarh Locum tenens (locțiitor), în persoana Î. P. S. Serafim Joantă, care fusese sfințit ca Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, la 6 iunie 1994. Și cu Locum tenens Arhiepiscopia a rămas până in martie 1998. Al treilea ierarhLa 15 martie 1998 a fost hirotonit și întronizat ca Arhiepiscop al Arhiepiscopiei
Occidentale și Meridionale Î. P. S. Iosif Pop. Se cade menționat că Preotul Ioan Dură a fost primul care a cerut, public, ridicarea Arhiepiscopiei de la Paris
la treapta de mitropolie încă din iunie 1992. Concret, în raportul său, "Biserica ortodoxă - stindard al
unirii românilor", susținut în cadrul secției "Istorie și culte" a "Primului Forum al românilor și originarilor din România",
organizat de Fundația Culturală Română la Neptun, 22-27 iunie 1992, Părintele Ioan a cerut ridicarea
arhiepiscopiei de la Paris la rangul de mitropolie. Iată, de altfel, ce consemna însăși Fundația Culturală Română în
lucrarea sa, întocmită după susținerea rapoartelor în cele patru secții ale Primului Forum de la Neptun, despre
cele afirmate de Parintele Ioan în raportul său amintit: Scrisori de la Î. P. S. Mitropolit Iosif la aniversări din viaţa ParohieiÎn calitate de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei sub a cărei jurisdicţie canonică se află Parohia, Î. P. S. Iosif a trimis Părintelui Ioan scrisori de felicitare, adresate dânsului şi parohienilor săi, cu prilejul aniversării unor ani de slujire şi de viaţă a enoriei, şi anume:
Statutul de oganizare și funcţionare al Arhiepiscopiei de la ParisDupă 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat Statutul de organizare și funcționare al Arhiepiscopiei ortodoxe române din Europa occidentală și meridională la 23-24 octombrie 1996. (A se vedea, "Vestitorul Ortodoxiei", 15-31 octombrie 1996, nr. 166, p. 4; "Feuillet-Saint Jean-Cassien. Archevêché roumain d'Europe occidentale et méridionale. Bulletin d'information du Vicariat de France", Janvier 1997, No. 33, p. 3). Actualul statut al arhiepiscopiei de la Paris, în vigoare și în prezent (2018), datează din 19 februarie 2008 și este al Arhiepiscopiei ortodoxe române a Europei Occidentale. Publicaţia ArhiepiscopieiDin 1993 și până în martie 2008, Arhiepiscopia a editat "Foaia Sfântul Ioan Casian". Cu începere din aprilie 2008, "Foaia Sfântului Ioan Casian", editată de Arhiepiscopia de la Paris din 1993, a devenit "Apostolia", publicație a mitropoliei. Și a Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale a rămas până în septembrie 2016, când revista "Apostolia" a devenit publicația Mitropoliilor Europei Occidentale și Meridionale și Europei Centrale și de Nord. Așadar, cu începere din septembrie 2016, "Apostolia" este publicația ambelor mitropolii ortodoxe române din Europa. Ca urmare a deciziei mitropoliei, cinci exemplare ale revistei acesteia, "Apostolia", au fost trimise parohiei, lunar, din 2008 și până în prezent (2019), pentru care i s-a achitat, anual, suma de 100 de euro. Se cuvine, totodată, semnalat că înaintea apariției celor două publicații, și anume, "Foaia Sfântului Ioan Casian" și "Apostolia", la Paris a fost editată, mai întâi, revista "Vestitorul", de către P. S. Teofil Ionescu, "începând din luna septembrie 1972". De fapt, în septembrie 1972, Episcopul Teofil Ionescu a reeditat revista "Vestitorul", pe care o editase, cu același nume, "în anul 1940 cu aprobarea Patriarhiei Române", pe când însă era doar preot. († Arhiepiscop Adrian Hrițcu, Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală, în "Almanahul Vestitorul 1983-1984", nr. 1, p. 47, Paris, 1984. Editat de Arhiepiscopia ortodoxă română pentru Europa Centrală și Occidentală). Revista "Vestitorul" a fost prima publicație a "Episcopiei ortodoxe române pentru Europa Occidentală", al cărei prim episcop a fost P. S. Teofil Ionescu. Arhiepiscopul Adrian Hrițcu a editat, apoi, la Paris, începând din 1984, revista "Almanahul Vestitorul" (cu primul număr pe 1983-1984), care a apărut până în 1993, adică câțiva ani și după ce Î. P. S. Sa și-a depus demisia din scaunul de arhiepiscop în 1990. Revista Mitropoliei "Apostolia"
|