Studii teologice în România şi străinătate


A. În România

Seminarul Teologic din Craiova (1960-1965)

În vara anului 1960, eu şi fratele geamăn, Nicolae, ne-am prezentat la examenul de admitere la Seminarul Teologic, ţinut în clădirea Episcopiei Râmnicului. Comisia de examinare era alcătuită din profesori ai Seminarului Teologic din Craiova şi prezidată de episcopul eparhiei, Prea Sfinţitul Iosif (1949-1984), de vrednică amintire.

Ambii am intrat primii la Seminar şi am fost felicitaţi de vlădica Iosif, în prezenţa tatălui nostru, Vasile, de veşnică pomenire.

Pe durata celor cinci ani de viaţă la Seminarul Teologic din Craiova am avut profesori erudiţi, ca Preoţii Nicolae Petrescu, elenist şi latinist, Ion Ionescu, filolog şi istoric, Ilie Brătan, bun cunoscător al limbilor şi literaturilor franceză şi rusă, Pr. Leon Iftodi, liturgist, cu doctorat în Franţa şi teologul Nicolae Stănescu, dogmatist (care a trecut, din păcate, foarte tânăr la cele veşnice).

Preşedinte al Comisiei examenului de Diplomă a fost profesorul universitar Nicolae Chiţescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Am terminat Seminarul Teologic din Craiova în iunie 1965, ca premiant întâi. Iar drept recompensă am primit din mâinile cărturarului şi marelui vlădică Firmilian, Mitropolitul Olteniei, un pachet de cărţi, dar, mai presus de toate, o mare bucurie de care-mi amintesc şi azi, deşi trecut-au ani mulţi de atunci.

(clic, spre a se mări imaginea) (Excursia de sfârșit de an - vara
anului 1962 - a elevilor
Seminarului Teologic din Craiova.
Seminaristul Ioan Dură, ultimul din
primul rând, partea dreaptă, în picioare).
(În altă excursie de sfârșit de an
a elevilor Seminarului.
Penultimul din rândul întâi, partea
dreaptă, este seminaristul Ioan Dură).

Facultatea de Teologie din Bucureşti (1965-1969)

În toamna anului 1965 am dat examen de admitere la Facultatea de Teologie din Bucureşti împreună cu fratele geamăn, cu care am intrat pe primele două locuri. Apoi, timp de patru ani universitari, 1965-1969, am urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti. pe care am absolvit-o, ca premiant, cu media de 9.81 (din 10, nota maximă), cum se poate observa din Diploma ataşată, mai jos. De altfel, în toţi cei patru ani de facultate, premiul întâi şi al doilea a revenit, alternativ, fraţilor gemeni, Ioan şi Nicolae Dură, care nu cunoşteau alte drumuri decât cel al studiului şi al bisericii.


(clic, spre a se mări imaginea)

Urmare destinderii practicată de regimul comunist din România, în primii ani după preluarea puterii de către Ceauşescu, a fost posibil ca studenţi străini (din Africa, Europa şi SUA) să poată urma cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Şi aşa se face că în anii de studenţie am avut colegi străini, cărora atât eu cât şi fratele geamăn, Nicolae, ca premianţi dar şi din proprie iniţiativă le-am acordat tot ajutorul în înţelegerea limbii române şi, mai ales, a termenilor teologici.

Începutul anului trei la facultate ne-a adus un nou coleg, dar cu mult mai în vârstă de cât noi ceilalţi studenţi. Era domnul Constantin Voicescu (1924 - † 8 sept. 1997), fost student la Facultatea de Geografie din Bucureşti şi fost deţinut al regimului comunist în două rânduri, timp de doisprezece ani. Întâia oară a fost închis în 1948 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", patru ani de detenţie, deşi a rămas în temniţă şase ani, până în 1954. Apoi, a doua oară, a fost întemniţat la 30 octombrie 1958, fiind eliberat la 25 iunie 1964 în baza Decretului de amnistie generală. Constantin Voicescu a cunoscut ani grei de temniţă la Piteşti, Jilava, Aiud şi Târgu Ocna (şase ani).
Domnul Voicescu a terminat primii doi ani de Teologie în 1956-1958, la Facultatea din Bucureşti, iar în toamna anuui 1967 s-a reînscris la aceeaşi instuţie de învăţământ universitar în anul al treilea. Odată înscris, conducerea Facultăţii de Teologie din Bucureşti ne-a dat sarcina, mie şi fratelui, de a-l ajuta pe noul înscris, domnul Constantin Voicescu, pe motiv că a întrerupt de mult timp facultatea, este mai în vârstă şi va veni mai rar la cursuri, iar că noi suntem premianţi. Concret, atît eu cât şi fratele trebuia să-i împrumutăm notele luate la cursuri şi să-i dăm lămuririle necesare la cele neînţelese din cele predate de profesorii noştri. Sarcină de care ne-am achitat, fireşte, amândoi cât a fost mai bine cu putinţă în cei doi ani universitari, 1967-1969, dovadă şi încropirea unei prietenii între noi şi domnul Constantin Voicescu, curmată însă de plecarea nostră în străinătate, la studii.
Cât despre domnul Constantin Voicescu, după terminarea Facultăţii de Teologie, avea să lucreze într-un post de corector şi legător la Institutul Biblic al Patriarhiei, ce i s-a dat de către vrednicul de pomenire patriarh Justinian, cel care apoi avea să decidă hirotonia sa ca preot în Bucureşti în 1973. Iar după cele petrecute în decembrie 1989, Părintele Constantin Voicescu a fost pe baricada luptei pentru democraţie şi libertate reală în România. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în ceata drepţilor. Amin.

De semnalat că în timp ce urmam facultatea atât eu cât şi fratele, tata a fost vizitat, de câteva ori, de securistul responsabil de localitatea noastră natală, care i-a spus că, întrucât cei doi fii ai săi sunt premianţi, ar trebui să părăsească Facultatea de Teologie şi să urmeze alte studii folositoare ţării şi dezvoltării sale. În cele din urmă, spre a scăpa de oaspetele nedorit, tata i-a făcut cunoscut că noi suntem majori şi, când venim în vacanţă, poate sa ne contacteze şi să ne transmită direct mesajul dorit. Dar, slavă Domnului, nu ne-a contactat nimeni.

Cursuri pentru doctoranzi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1969-1972)

Absolvenţii Facultăţilor de Teologie din Bucureşti şi Sibiu (singurele existente în acei ani), cu media peste 8:50, puteau să se prezinte la examenul de admitere la cursurile pentru doctoranzi, care durau trei ani. Examenul se ţinea doar la Facultatea de Teologie din Bucureşti, singura unde se şi predau cursurile pentru doctoranzi.

Odată reuşiţi la examenul respectiv, doctoranzii erau încadraţi la patru secţii: biblică, sistematică, istorică şi practică.

Fraţii Dură, Ioan şi Nicolae, au luat primele două locuri la examenul de admitere pentru cursurile de doctoranzi. Apoi, Ioan Dură a urmat secţia istorică, specialitatea "Istoria Bisericii Române", iar fratele geamăn, Nicolae, secţia practică, specialitatea "Dreptul canonic". Cei doi fraţi, Ioan şi Nicolae, au urmat specialităţile amintite datorită îndemnului ce le-a fost făcut, deja, în cursul ultimului an de facultate de către profesorii titulari ai respectivelor catedre, Părinţii Alexandru Ciurea şi Liviu Stan, de vrednică şi pioasă amintire.

Terminarea celor trei ani de studii impunea susţinerea unui examen, care dădea posibilitea doctorandului care l-a obţinut să se înscrie la Doctorat, pregătindu-şi lucrarea sub conducerea unui profesor îndrumător.

De la cursurile de doctorat ale anului 1969-1970, îmi amintesc că la orele de Dogmatică ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae asista, din când în când, şi poetul Ioan Alexandru, ceea mărturisesc că mă impresiona atunci.

Până la plecarea fratelui geamăn cu bursă în Etiopia, 1971-1974, (dăruită Patriarhiei Române de împăratul Haile Selassie, ca urmare a vizitei sale la Patriarhia Română, la 27 septembrie 1964, şi a celei întreprinse de patriarhul Justinian în Etiopia între 15 şi 21 ianuarie 1969), şi apoi a mea cu bursă în Grecia (la 2 martie 1972), premiul întâi şi doi la cursurile pentru doctoranzi au revenit - ca şi la Seminarul Teologic şi la Facultatea de Teologie - lui Ioan şi Nicolae Dură. (Împăratul Haile Selassie a cerut patriarhului Justinian să-i trimită un teolog român, iar acela a fost fratele Nicolae. În Etiopia, fratele a predat cursuri de Drept canonic, a învăţat limba etiopiană şi a strâns material pentru teza sa de doctorat, întitulată "Organizarea Bisericii etiopiene şi bazele ei canonice". Respectiva lucrare de doctorat a fost susţinută de fratele la 5 martie 1981 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, dar aprobarea publicării acesteia a obţinut-o abia în 1990, când a apărut în acelaşi an, în revista Patriarhiei Române, "Ortodoxia", An. XLII, 1990, nr. 1, 3 şi 4. Apoi, tot în 1990, lucrarea de doctorat a fratelui Nicole a fost publicată ca extras de revista amintită de către Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din Bucureşti, 218 pagini). Fratele Nicolae a fost profesor de Drept canonic al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, apoi al facultăţilor de Teologie şi de Drept ale Universităţii "Ovidius" din Constanţa, şi, totodată, Prorector al acesteia, şi, în fine, Profesor emerit al aceleaşi universităţi. Iar, la 26 martie 2015, fratelui geamăn, Nicolae i s-a conferit titlul de membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (Splaiul Independenţei 54, Bucureşti).

Consider de datoria mea să evidenţiez, aici, faptul că la Facultatea de Teologie cât şi la cursurile pentru doctoranzi am avut şansa atât eu cât şi fratele să avem profesori savanţi, de vrednică şi pioasă amintire, ca Ioan G. Coman (+1986), Liviu Stan (+1973), Dumitru Stăniloae (+1993), Alexandru Elian (+1998), Nicolae Chiţescu (+1991), Ene Branişte (+1984), Ion Rămureanu (+1988), Nicolae Balca (+1983), Petru Rezuş (+1995), Alexandru Ciurea (+1993) şi Nicolae Lungu (+1993), pentru a nu mai pomeni şi numele altora. Totodată se cuvine precizat că profesorii Alexandru Elian, Nicolae Lungu şi Nicolae Chiţescu erau mireni (dar cu o rară trăire ortodoxă; de altfel profesorul Alexandru Elian a participat la mișcarea duhovnicească "Rugul aprins" de la Mănăstirea Antim din București), Nicolae Balca, diacon, iar ceilalţi amintiţi erau preoţi.

B. În străinătate

1. La Universitatea din Atena/Grecia

Cu bursă pentru doctorat

Spre sfârşitul deceniului al şaptelea şi în cursul celui de al optelea al secolului douăzeci Patriarhia Română a primit burse de studii din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor (cu sediul la Geneva), Bisericii Catolice şi Bisericilor Protestante (mai ales din partea Bisericii Evanghelice sau Luterane din Germania).

Candidaţii la obţinerea respectivelor burse, îndeosebi doctoranzi, erau propuşi Patriarhiei Române de către Consiliul profesoral al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (pe perioada comunistă nevoită să se numească Institutul Teologic Universitar).

De una dintre acele burse acordate Bisericii Ortodoxe Române, în acei ani, am beneficiat şi eu, ca doctorand la Secţia istorică a Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Bursa primită prevedea redactarea şi susţinerea doctoratului la catedra de Istorie bisericească a Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena. Primirea bursei s-a datorat faptului că fusesem premiant la Seminarul teologic, la Facultatea de Teologie din Bucureşti cât şi la cursurile de Doctorat din cadrul aceleia. Adică am beneficiat de bursă ca urmare a rezultatelor studiilor teologice, aşa cum a fost, de altfel, şi cazul fratelui geamăn, Nicolae, cu care am cunoscut doar două drumuri: școala și biserica. Realitate relevată de unul din preoţii cărturari ai Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, reputat publicist, editor şi istoric, într-una din cărţile sale, astfel: "... Elevi străluciţi au fost prea puţini care au beneficiat de burse... Printre bursieri au reuşit totuşi, să fie strecuraţi şi tineri capabili cu adevărat. Menţionez cazul fraţilor Dură." (Extras din cartea "Istoria clipei - file de jurnal - (1990-1994)", Editura "Cuget Românesc", Bârda, 1999, articolul "Mirajul burselor", p. 30).

Mai jos, a se vedea "Carte de intrare" a doctorandului Ioan Dură în Biblioteca Academiei din București din 1971.

(clic, spre a se mări imaginea)

Concret, bursa am obţínut-o în urma examenului susţinut la sfârşitul anului 1970, în Cancelaria Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Comisia examinatorie a fost alcătuită din P. S. Episcop vicar patriarhal, Dr. Antim Nica (ca preşedinte) şi profesorii universitari, Alexandru Elian (elenist, bizantinolog, istoric şi academician după 1989) şi Ioan Rămureanu (preot şi reputat istoric ecleziastic).

Examenul luat, examinatorii au evidenţiat modul prezentării tânărului Ioan Dură la acesta şi i-au dat subiectul lucrării de doctorat ce urma să-l redacteze şi să-l susţină la Universitatea din Atena, şi anume despre marele Patriarh Dositei al Ierusalimului (1669-1707) şi legăturile lui cu Ţările Române şi Biserica acestora. Apoi, fireşte, urma să plec ca bursier la Atena, dar a trebuit să aştept mai mult de un an până ce autorităţile statului mi-au permis plecarea, care a devenit realitate la 2 martie 1972. Deşi, deja, în primăvara anului 1971, reprezentantul Securităţii Judeţului Vâlcea venise în localitatea mea natală şi culesese informaţiile dorite despre mine.

Fireşte, securistul respectiv nu a putut afla decât că doctoranzii Ioan şi Nicolae Dură erau în toate vacanţele prezenţi la muncile agricole, alături de părinţi, de dimineaţă şi până seara târziu - căci locuind în regiune subcarpatică nu aveam colectiv - iar de Sfintele Sărbători la biserică, cu tatăl lor, cântăreţ bisericesc.

Doctorand la Universitatea din Atena

În aeroportul din Atena am fost aşteptat de cei doi doctoranzi aflaţi deja cu bursă de doctorat la Universitatea ateniană, mai mari ca vârstă, şi anume, Vasile Costin și Dumitru Coravu, care aveau să ajungă ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române după terminarea doctoratului. Vasile Costin a fost Episcop vicar patriarhal, cu titulatura de Târgovișteanul (dec. 1979 - sept. 1991), apoi arhiepiscop al Arhiepiscopiei Târgoviștei (sept. 1991 - † 29 oct. 1999); iar Dumitru Coravu a fost Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, cu titulatura de Severineanul, și din 2000 și până la adormirea sa în Domnul, la 23 aprilie 2009, a fost episcop al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor.

Înscris la doctorat, Universitatea din Atena mi-a rânduit ca profesor îndrumător al lucrării de doctorat pe dl. Dr. Vlasios Fidas, titularul Catedrei de Istorie ecleziastică, renumit istoric şi canonist.

Pe perioada anilor petrecuţi în Grecia, ca doctorand, am locuit în "Căminul studenţesc" ("Fititiki Estia") de pe strada Patision din apropierea pieţei Koliatsou, iar în lunile, iulie-septembrie ale anilor 1972 -1974 la "Centru Interortodox" ("Diortodoxo Kentro") al Bisericii Greciei de la Mănăstirea Pendeli, aflată la 18 km de Atena, şi care dispunea de o bună bibliotecă şi de bune condiţii pentru redactarea doctoratului.

De o apropiere şi apreciere deosebită m-am bucurat la Atena din partea multor profesori. În primul rând, din partea profesorului îndrumător de doctorat, Vlassios Fidas, apoi şi a altora, ca, părintele Gheorghe Metallinos, Dimitrie V. Gonis (cel care, cu multă bunăvoinţă, mi-a revăzut textul grecesc al lucrării mele de doctorat, înainte de a fi publicat),Stylianos Papadopoulos, Nicolae Nysiotis, Gheorghe Gratsea şi Panaiotis I. Bumis. Profesorii amintiţi mi-au dăruit lucrari ale dânşilor, cu dedicaţie, în care-si exprimau sentimente de preţuire faţă de mine. Bunăoară, profesorul Gheorghe St. Gratsea îmi dăruia cartea sa "Ioan Botezătorul pe temeiul izvoarelor" ("Ioannis o Baptistis vasei ton pigon"), Atena, 1968, cu dedicaţia: " Colegului stimat, dl. Ioan Dură, cu multă prietenie" ("Ston agapito synadelfo k-on Ioan Ntoura, filikotata"). La fel, cu aceeaşi preţuire, profesorul Gratsea mi-a dăruit şi cartea sa "Sâmbăta la Kumran şi în Noul Testament" ("To Sabbaton en koumran kai ti K. Diatiki"), Atena, 1971, cu următoarea dedicaţie: "Iubitului coleg, dl. Ioan Dura, în dar prietenesc" ("Ston agapito synadelfo, k-on Ioan Ntoura, filiki prosfora").

La rândul meu, ca o modestă gratitudine faţă de preţuirea pe care mi-au manifestat-o, am recenzat unele cărţi ale profesorilor Metallinos, Papadopoulos, Gonis şi Bumis şi am publicat recenziile respective în revistele Bisericii Ortodoxe Române. (A se vedea, de exemplu, revista "Ortodoxia", nr. 1, 1980, p. 176-178; nr. 4, 1982, p. 602-603).

Totodată am recenzat şi lucrări ale unor teologi atenieni neuniversitari, pe care nu i-am cunoscut. Amintesc, aici, bunăoară, cartea Părintelui Doctor, Evanghelos K. Mantzouneas, Dreptul bisericesc, vol. I, Atena, 1979. (Recenzie apărută în revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 5-6, 1981, p. 694-696.

Pe durata şederii la Atena (2 martie 1972 - iulie 1977, când nu am fost în România) am urmat cursuri de limbă greacă (oferite de Universitate pentru studenţii şi doctoranzii străini), am audiat cursuri la Facultatea de Teologie, am terminat doi ani la Facultatea de Istorie (1975-1977), am cercetat numeroase lucrări, necesare redactării lucrării mele de doctorat, în bibliotecile mari ale Atenei (Academiei, Benaki, Institutului de Studii Neo-elenice, Universităţii şi altele) şi am fost prezent la conferinţe ţinute de cunoscuţi teologi şi ierarhi greci, printre care şi înflăcăratul vlădică Augustinos Kantiotis de Florina.

De asemenea, în ultimii ani de şedere în Atena am fost, de câteva ori, traducător pentru profesori teologi, dar şi mireni, veniţi din România la întruniri şi conferinţe. Unul dintre aceştia a fost Părintele Dumitru Stăniloae, fostul meu profesor de la Bucureşti (la Facultatea de Teologie şi cursurile de doctorat), pe care însoţindu-l prin Atena şi ajungând în piaţa Koliatsou, din apropierea Căminului studenţesc unde locuiam, îmi mărturisea că în anii '30, când se afla la studii, acolo erau doar podgorii!

Ca doctorand la Atena am redactat trei articole, pe care le-am publicat în ţară, în reviste ale Patriarhiei Române, şi anume: a) "Ştiri despre Ţările Române în 'Istoria Patriarhilor Ierusalimului', a Patriarhului Dositei al Ierusalimului", în "Studii Teologice", 1976, nr. 1-2, p. 120-129; b) "Eroismul armatei române oglindit în presa ateniană din anii 1877-1878", în "Biserica Ortodoxă Română", 1977, nr. 5-6, p. 466-470; c) "Eroismul armatei române la Pevna şi Griviţa reflectat în presa ateniană a timpului", în "Biserica Ortodoxă Română", 1977, nr. 7-8, p. 771-774.

Tot în anii redactării doctoratului la Atena am fost în pelerinaj la Sfântul Munte Athos (timp de o lună, în 1973), precum şi la alte binecunoscute aşezăminte monahale din Grecia (Patmos, Tinos, Eghina, etc.), conştient fiind atunci că nu mai aveam ocazia să le revăd. Totodată, în timp ce mă aflam la Atena am fost şi până în Serbia şi în Constantinopol. Cel mai mare dar, însă, primit de la Domnul în anii şederii mele în Grecia, ca doctorand, a fost cel duhovnicesc, prin cunoaşterea câtorva oameni îmbunătăţiţi şi sfinţiţi, la Sfântul Munte Athos, la Pendeli şi la Atena şi binecuvântarea ce mi-au dat-o. În fine, la Atena, din modesta bursă, am reuşit să-mi cumpăr câteva geamantane de cărţi teologice, cu gândul că îmi vor fi de folos după întoarcerea în România.

Mărturia Prof. Univ. Dr. Vlasios Fidas despre studiile doctorandului Ioan Dură la Universitatea din Atena

Extras din scrisoarea dlui Prof. Vlasios Fidas adresată Părintelui Patriarh Justinian Marina, la 29 august 1976, din Atena (în limba greacă)
"Prea Fericirea Voastră,
Urmărind de îndeaproape pe dl. Ioan Dură, care face studii post-universitare în Grecia şi în curând proclamat doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena, am constatat cu satisfacţie formaţia lui teologică excepţională adeverită în plus şi de cu totul deosebita sa teză de doctorat. De altfel, caracterul ales al domnului Ioan Dură măreşte într-adevăr satisfacţia noastră şi garantează despre cariera sa plină de speranţă.
Pentru desăvârşirea formării sale cu scopul mai îndepărtat al beneficierii Bisericii şi Teologiei Române, consider necesar ca dl. Ioan Dură să continue studiile sale în Universităţile europene apusene, pentru a ajunge să fie la curent cu bibliografia teologiei occidentale şi a mişcării teologice în general.
Ducerea sa, Prea Fericirea Voastră, în Europa occidentală pentru lărgirea orizonturilor spirituale va exercita o influenţă binefăcătoare şi asupra formării sale ştiinţifice."
(Traducerea aparţine Părintelui Ioan).

Obţinerea titlului de Doctor în Teologie al Universităţii din Atena (8 iunie 1977)

Am susţinut şi luat doctoratul la Universitatea din Atena cu calificativul "arista" (excepţional) în ziua de 8 iunie 1977. (A se vedea, mai pe larg, la "Doctorate în Teologie"). Şi deveneam şi cel mai tânăr doctor în Teologie al Bisericii Ortodoxe Române din 1948 şi până atunci, şi astfel aveam să rămân încă ani mulţi după 1977. Acum, după ani trecuţi de la doctorat, fie-mi îngăduită şi o mărturisire: regret că nu am reuşit să traduc, în româneşte, lucrarea, deşi, în prezent, cu materialele strânse din 1978 şi până azi, 2014, va trebui rescrisă şi mult mărită. Dar aceasta doar dacă-i voia Domnului să devină realitate!

2. La Universitatea Catolică din Louvain/Belgia

Cu bursă post-doctorală (iulie 1977 - iunie 1981)

În vara anului 1976, în aşteptarea tipăririi lucrării de doctorat, scrisă în limba greacă, şi a fixării datei susţinerii acesteia la Universitatea din Atena de către doctorandul Ioan Dură, coordonatorul Doctoratului său, profesorul universitar dr.Vlassios Fidas, titularul Catedrei de Istorie eccleziastică, a găsit de cuviinţă că tânărul Ioan Dură ar fi bine să meargă la studii de cercetare post doctorale, cu bursă, la o universitate din Occident.

Motiv pentru care dl. profesor Fidas a adresat o scrisoare, în limba greacă, Părintelui Patriarh Justinian, la 29 august 1976, din care redăm extrasul de mai jos:
"Prea Fericirea Voastră,
Urmărind de îndeaproape pe dl. Ioan Dură, care face studii post-universitare în Grecia şi în curând proclamat doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena, am constatat cu satisfacţie formaţia lui teologică excepţională adeverită în plus şi de cu totul deosebita sa teză de doctorat. De altfel, caracterul ales al domnului Ioan Dură măreşte într-adevăr satisfacţia noastră şi garantează despre cariera sa plină de speranţă.
Pentru desăvârşirea formării sale cu scopul mai îndepărtat al beneficierii Bisericii şi Teologiei Române, consider necesar ca dl. Ioan Dură să continue studiile sale în Universităţile europene apusene, pentru a ajunge să fie la curent cu bibliografia teologiei occidentale şi a mişcării teologice în general.
Ducerea sa, Prea Fericirea Voastră, în Europa occidentală pentru lărgirea orizonturilor sale spirituale va exercita o influenţă binefăcătoare şi asupra formării sale ştiinţifice."
(Traducerea noastră).

Profesorul universitar Vlasios Fidas s-a adresat apoi "Secretariatului pentru Unitatea creştină" de la Vatican solicitându-i o bursă de studii de cercetare post-doctorale în Anglia pentru Ioan Dură. Scrisoarea profesorului Fidas la Roma a fost însoţită şi de scrisori de recomandare ale altor profesori ai Universităţii din Atena.

Cu puţin timp înainte de susţinerea doctoratului (8 iunie 1977), Secretariatul amintit al Vaticanului i-a răspuns profesorului Fidas şi i-a făcut cunoscut că a fost acordată bursa solicitată pentru Ioan Dură, dar nu în Anglia, ci la Universitatea pontificală din Louvain/Belgia. Şi aceasta întrucât Secretariatul Vaticanului a considerat că pentru un istoric ecleziastic, în formare, ca Ioan Dură, cea mai indicată Universitate pentru studii de cercetare în domeniul Istoriei bisericeşti şi cu profesori de specialitate era Universitatea Catolică din Louvain.

Imediat, dl. profesor Fidas a scris şi a adus la cunoştinţa Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian răspunsul pozitiv de la Roma şi l-a rugat să acorde Binecuvântarea Sa dlui Ioan Dură pentru continuarea studiilor de cercetare post-doctorale la Universitatea din Louvain, în baza bursei primite nominal. Binecuvântare pe care Părintele Patriarh Justinian a şi dat-o.

După susţinerea doctoratului, cu bursă şi proaspăt căsătorit, la 2 iulie 1977, în Atena, Ioan Dură a plecat în Occident.

Bursa acordată de Vatican a prevăzut, mai întâi, o şedere de două luni de zile (jumătatea lunii iulie - jumătatea lunii septembrie a anului 1977) în Franţa, la Universitatea din Besançon, unde Ioan Dură a urmat cursuri intensive de limbă franceză la Institutul de ligvistică al acesteia şi a fost cazat la "Marele Seminar" (« Grand Séminaire ») catolic din oraş.

De la Besançon, la jumătatea lunii septembrie 1977, dr. Ioan Dură a plecat în Belgia la Universitatea Catolică din Louvain, din oraşul universitar francofon, Louvain-la-Neuve. Aici, Secretariatul de la Roma i-a oferit dlui Dură bursă, până în iunie 1981, prin "Comitetul catolic pentru colaborare culturală din Bruxelles", prezidat de Mgr. Edouard Beauduin.

Odată înscris la studii post-doctorale la Universitatea din Louvain, aceasta i-a cerut dlui Ioan Dură să urmeze cursurile respective ce se predau aici, să dea examene şi să prezinte lucrările de seminar asemenea celorlalţi doctoranzi, deşi dânsul avea deja un doctorat. Dar, spre a putea continua cercetarea şi a beneficia de bursa acordată, dl. Dură a dat curs exigenţelor Universităţii. După care, profesorii Universităţii, mulţumiţi de prezentarea şi rezultatele doctorandului ortodox român, i‑au cerut să pregătească şi să susţină doctoratul. Iar ca profesor îndrumător pentru doctorat Universitatea l-a numit pe renumitul patrolog şi orientalist, Preotul profesor dr. André de Halleux. Şi astfel Ioan Dură avea să devină primul teolog ortodox român care şi-a susţinut doctoratul la Facultatea de Teologie a Universităţii din Louvain.

Ca mărturie a aprecierii tânărului Ioan Dură de către profesorii Universităţii Catolice din Louvain amintim de scrisoarea profesorul dr. Jean-Marie Van Cangh adresată Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin Moisescu, la 5 mai 1978, în care-i scria - în franceză - printre altele:
"Prea Fericirea Voastră,
Profit de această ocazie pentru a Vă mulţumi, Prea Fericirea Voastră, de a ne fi trimis un student de valoarea domnului Ioan Dură. Acest student este foarte dotat şi foarte studios şi va avea un frumos viitor de savant în istoria ecleziastică. El va contribui cu siguranţă la progresul cercetării în domenii puţin cunoscute încă ale istoriei bizantine. Promotorul său de teză, Reverendul Părinte A. De Halleux este foarte încântat pentru aceasta. Monseniorul Charles Moeller, de la Secretariatul pentru Unitatea Creştinilor de la Roma, a venit să predea o serie de cursuri despre ecumenism în universitatea noastră şi el este foarte fericit de participarea domnului Dură la cursurile sale. De o manieră generală, toţi profesorii de la secţia ecleziastică a universităţii noastre sunt foarte mulţumiţi de activitatea asiduă a domnului Dură."
(Traducerea noastră).

La Louvain-la-Neuve, Ioan Dură a locuit, împreună cu soţia sa (fiind căsătoriţi la 2 iulie 1977) şi primii lor doi copii, Vasile şi George, născuţi aici, în "Casa teologilor" ("Maison des Théologiens"), administrată de Părintele profesor universitar Jean-Marie Van Cangh, de plăcută amintire.

Doctorate în Teologie

I. Doctor în Teologie al Universităţii din Atena (8 iunie 1977)

La 8 iunie 1977, tânărul doctorand Ioan Dură primea titlul de "Doctor în Teologie" al Universităţii din Atena, cu calificativul maxim "Arista" ("Excepţional"), pentru susţinerea Tezei "O Dositheos Ierosolimon kai i prosfora avtou eis tas Roumanikas Horas kai tin Ekklisian avton" ("Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legăturile sale cu Ţările Române şi Biserica acestora").

Promotor al lucrării de Doctorat a fost Profesorul universitar Vlasios Fidas, reputat istoric ecleziastic şi canonist.

Diploma de Doctorat este semnată de Rectorul Universităţii, Decanul Facultăţii de Teologie şi Secretarul Universităţii ateniene.

Lucrarea de doctorat, tipărită la Atena în 1977 şi care numără 292 de pagini, a fost închinată memoriei tatălui meu, Vasile, cântăreţ bisericesc şi mare iubitor al Bisericii şi neamului românesc, de vrednică pomenire, adormit în Domnul la începutul anului respectiv.

(clic, spre a se mări imaginile)

II. Doctor în Teologie al Universităţii Catolice din Louvain (iunie 1985)

La 14 iunie 1985, Universitatea Catolică din Louvain i-a acordat Părintelui Ioan titlul de "Docteur en Sciences Theologiques et Réligieuses" ("Doctor în Ştiinţe Teologice şi Religioase"), cu calificativul "grande distinction" ("mare distincţie").

Subiectul lucrării de doctorat a fost: "Recherches sur l'histoire des pays roumains et leur Eglise (XVIe-XIXe s.)". ("Cercetări privitoare la istoria Ţărilor Române şi a Bisericii acestora (secolele XVI-XIX)").

Profesorul îndrumător al doctoratului a fost Profesorul Dr. André de Halleux, binecunoscut orientalist şi patrolog, de vrednică pomenire.

Comisia de examinare a doctoratului a fost alcătuită din profesorii universitari: 1) André de Halleux (îndrumătorul doctoratului); 2) J. Ponthot, preşedintele juriului, specialist în studii biblice; 3) Roger Aubert, academician, renumit istoric şi editor; 4) A. Houssiau, liturgist, decan al Facultăţii de Teologie, (episcop de Liège, ulterior); 5) Petre Ş. Năsturel, profesor la Sorbona-Paris IV, istoric şi specialist în epoca medievală românească.

În vederea obţinerii doctoratului de la Louvain, în afara lucrării propru zise de doctorat, Preotul Ioan Dură a trebuit să pregătească şi trei teze anexe - conform regulamentului în vigoare al Universităţii - şi anume: a) Teologie morală - "Slăbiciunea firii omului păcătos este insuficient luată în consideraţie în morala autonomă preconizată de unii teologi contemporani"; b) Exegeză - "Preceptele pauline despre rugăciune sunt expresia unei concepţii 'duhovniceşti' a condiţiei creştine"; c) Teologia Dogmatică - "Icoana, reflectare a Întrupării, este una din expresiile dogmei hristologice".

Printre cei prezenţi la susţinerea doctoratului de la Louvain de către Părintele Ioan Dură au fost: Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Panteleimon al Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, cu reşedinţa la Bruxelles; dl. Mihai Steriade, fost lector de limbă română la Universitatea din Louvain, poet şi traducător; Ierodiaconul Barnas Thaddée, bibliotecarul Mănăstirii benedictine de la Chevetogne-Belgia, în calitate de reprezentant al acesteia, şi în a cărei bibliotecă Părintele Ioan Dură studiase şi cercetase.

Doctoratul de la Louvain al Preotului Ioan Dură a fost semnalat în presa bisericească a timpului din România, şi anume, în "Telegraful Român", Anul 133, Nr. 31-32, 1985 (15 august), p. 4, şi în "Romanian Orthodox Church - News" (ROC) - în versiunea engleză şi franceză - nr. 2, 1985. De asemenea, despre acelaşi doctorat s-a publicat şi în "Mărturie ortodoxă". Revista Comunităţii Ortodoxe Române din Olanda, Anul V, 1986, nr. 9, p. 229-233.

La rândul său, "Comitetul Catolic pentru colaborare culturală al Bisericii Catolice Romane" de la Vatican, cel care i-a acordat teologului Ioan Dură bursa de studii la Universitatea Catolică din Louvain, i-a adresat acestuia prin Secretarul său, Gérard Daucourt, la 1 septembrie 1985, următoarele: "Le comité se réjouit du succès de vos études et vous adresse ses félicitations et ses voeux les meilleurs pour la mission qui vous sera confiée dans votre Eglise". ("Comitetul se bucură de succesul studiilor dumneavoastră şi vă adresează felicitările şi urările sale cele mai bune pentru misiunea ce vă va fi încredinţată în Biserica voastră").

(clic, spre a se mări imaginile)