Instituirea și sărbătorirea zilei bunicilor

Parohia ortodoxă română Sf. Grigorie Teogul din Olanda
Prima sărbătorire a Zilei Bunicilor
10/09/17

În ședința sa din martie 2017, Asociația "Doamna Maria Brâncoveanu" a Parohiei Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam a instituit Ziua Bunicilor, din ințiativa prezviterei Christina Dură, membră a respectivei Asociații și cu binecuvântarea părintelui paroh Ioan Dură.

Ziua Bunicilor a fost rânduită să fie sărbătorită la 9 septembrie a fiecărui an, când Biserica Ortodoxă cinstește pe Bunicii după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, pe Sfinții Ioachim și Ana. Și astfel, parohia Sf. Grigorie Teologul are privilegiul instituirii sărbătoririi bunicilor în Biserica Ortodoxă Română de pretudindeni la 9 septembrie 2017.

Pe data de 10 septembrie 2017, după Sfânta Liturghie, a avut loc prima sărbătorire a Zilei Bunicilor, la care au fost invitați bunicele și bunicii parohiei noastre.

Programul festivităților a fost alcătuit din poezii, muzică și prezentări de amintiri despre bunici.

În cuvântul introductiv al președintei Asociației, dna Ioana Mațenco, a fost evidențiată importanța și rostul Bunicilor în viața noastră. (A se vedea textul de mai jos).

În continuare s-a cântat troparul Sfinților Ioachim și Ana și s-a citit un mic acatist al Sfinților Ioachim și Ana, alcătuit de către dna preoteasă Christina Dură. (A Se vedea mai jos).

Au fost recitate apoi poeziile: "Bunica" de Ștefan Octavian Iosif, de către dna Dana Alexe; "Ce frumos e la bunici" de Maria Luca, de către Maria Alexandra și "Vacanță la bunici" de Tiberiu Jugănaru, de către Mihai Mareș.

Tinerele doamne Diana Fița și Ștefana Marinescu ne-au depănat amintirile lor pline de emoții și de dor despre bunicele dânselor, dându-le și lor și nouă celor prezenți lacrimi în ochi.

"Bunica copilăriei mele blândă și caldă care mă ducea la biserică în fiecare duminică..."

"Bunica mea cu vocea ei cristalină, care mă învăța să fiu tare în viață".

Florinel Johannes Veilhman (8 anisori) ne-a cântat la vioară un fragment din Concertino in D Major, op. 15, In the Style of Vivaldi, cu mult brio.

Dna preoteasă a prezentat toate bunicele și bunicii parohiei, de față, începând cu cea mai în vârstă, dna Ecaterina Fineriu, 91 de ani. Iar una dintre bunice, dna Constantina Mirică, de 86 de ani, ne-a recitat poezia lui Vasile Alecsandri "Balcescu murind" și a rostit o frumoasă rugăciune.

Medalionul, "Doamna Maria Brâncoveanu", confecționat și pictat de către iconografa parohiei, dna Marieta Rotariu, a fost acordat în semn de omagiu, pentru prima dată, doamnei Ecaterina Fineriu, adică bunicii celei mai în vârstă din parohie.

În cadrul manifestării a fost sărbătorită și ziua de naștere a doamnei Eleonora Pavel, bunică în vârstă, careia i s-a cântat, din suflet, la mulți ani alături de copiii și nepoții dumneaiei.

La sfârșitul serbării s-a oferit tuturor bunicelor și bunicilor câte un fir de trandafir, iar părintele i-a binecuvântat pe toți și le-a dăruit iconițe cu Sf. Luca al Crimeii, iar nepoților prezenți cărticele de rugăciune.

Părintele a ținut un cuvânt de închidere și și-a exprimat nădejdea că sărbătorirea Zilei Bunicilor, înființată de parohia noastră, va fi sărbătorită în anii următori la 9 septembrie în Țară și în diasporă.

Schiedam-Olanda, 10 septembrie 2017

Prezvitera Cristina Dură

Ziua Bunicilor

Pentru mulți dintre noi bunicii au fost cei care ne-au păstrat și îndrumat în credința creștin ortodoxă în vremurile întunecate ale comunismului și în vremurile la fel de întunecate ale ateismului din anii din urmă. Au fost cei care au insistat să fim botezați, și de cand eram foarte mici ne-au dus de mâna la biserică și ne-au învățat să ne rugăm Domnului.

Apoi au ajutat la creșterea noastră când părinții erau la servici, asa încât sa nu fie nevoie să stăm de mici la grădiniță sau la scoală toată ziua.

Ei au și rolul de păstrători și transmițători ai tradițiilor pentru nepoți, căci părinții sunt prinși câteodată în tendințele vremurilor pe care le trăiesc și care de multe ori sunt dăunătoare, în ciuda aparenței de progres.

Și apoi sunt surse nesfârșite de dragoste blândă și răbdătoare, pe care am simțit-o atunci când ne-au citit seara frumoase povești înainte de culcare sau când ne-au răsfățat cu felurile favorite de mâncare sau ne-au făcut cadouri din mica lor pensie.

Pentru toate acestea și pentru multe altele care nu au fost amintite se cuvine a sărbători și a aminti importanța lor în viața familiei ca un mic semn de recunoștință.

09/09/2017
Ioana Mațenco
Președintele Asociației "Doamna Maria Brâcoveanu" - Olanda

Mic acatist închinat Sfinţilor Ioachim și Ana

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
Veselească-se ochii voștri
De Fiica preacurată, care vi s-a dăruit,
Maria cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
Cu a Sfintei Treimi bunăvoire
Mireasă dumnezeiască vi s-a hărăzit,
Maria cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
În foișorul cel smerit al vostru
Cortul dumnezeiesc voi ați țesut,
Maria cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
În sânul vostru rugător
Toiagul lui Aaron a înflorit
Maria cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
Lacrimile voastre fierbinți
Raiul pe pământ l-au coborât,
Prunca Maria, cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
Din coapsele bătrâne și din pântecele sterpe
Minunea cerurilor s-a născut,
Maria cea plină de Har.

Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!
Rugăciunile voastre au sădit
pe rugul aprins și nemistuit
Maria, cea plină de Har.

Săltați împreună cu cedrii Libanului
Săltați cu păsările Sionului,
Veseliți-vă ca roua Ermonului.
Binecuvântați pe Elohim.
Iar noi, cu mulțumire nesfârșită, strigăm către voi:
Bucurați-vă, Ioachim și Ana,
Mari binefăcători ai neamului omenesc!

Prezvitera Christina Dură
Septembrie 2017

16 septembrie 2018

Prea Cucernice Părinte Protopop al Țările de Jos, Iconom Stavrofor Dr. Dr. Ioan Dură, paroh al parohiei noastre, Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam - Olanda,
Stimată doamnă Ioana Mațenco, președinte a Asociației "Doamna Maria Brâncoveanu" a parohiei noastre,
Stimați bunici și bunice,
Stimate membre ale Asociației,
Stimați participanți la această sărbătorire,
Stimați invitați,

Participăm la această a doua ediție a Zilei Bunicilor, care se vrea o premieră.
Anul acesta, cu binecuvântarea Părintelui nostru paroh, aducem un omagiu bunicilor noștri într-un mod cu totul deosebit. În afară de amintiri, poezii și elogii la adresa lor, am organizat o expoziție de fotografii ale bunicilor și străbunicilor noștri. Acest lucru a început de acum câteva luni, iar la început când vă ceream poze, vi se părea ceva irealizabil.

Iată însă că astăzi, cu mare bucurie, deschidem această expoziție de fotografii. Și sunteți 34 de participanți care mi-ați răspuns și mi-ați trimis 97 de poze, pe care le expunem acum și aici. Pozele sunt expuse în trei categorii : a) bunicii în costume populare, b) portrete ale bunicilor și c) scene familiale.

La pregătirea acestei expoziții am fost ajutată de doamna Elena De Chiara, care a imprimat toate pozele, a cumpărat panourile și materialul de aplicat pozele pe panouri, la care și-au adus aportul și doamnele Ioana Mațenco, Cristina Pavel, Alina Nicolaie, Finica Harbuz și Isabela Dragnea. Iar domnul Ioan Paraschiv a recepționat fotografiile cu coordonatele lor și a alcătuit un album digital pe care îl vizionăm imediat.

Fiecare fotografie este o poveste aparte dragă fiecăruia dar și celor care cu atenție o vor vedea. Căci bunicii noștri ne vorbesc. Uitați-vă la pozele lor: ne răscolesc adâncurile sufletului, atâtea amintiri, imagini, trec prin ochii noștri, mii de cuvinte dulci ale lor ne inundă urechile, impresii amestecate cu sentimente de bucurie, de pace, de dulceață umplu inima noastră și în noi se aprinde o nostalgie și un dor de trecut care s-a dus atât de repede și pe care dorim să-l înviem fie pentru câteva minute, chiar în vis, și să simțim mâna bunicii pe obrazul nostru și mâna bunicului pe creștetul capului nostru și să auzim o dată măcar, cum ne chemau la dânșii cu numele nostru așa cum numai ei știau să-l pronunțe! O, câtă nostalgie! Atâta dragoste dar și durere simțim pentru ei, căci știm cum au trăit, ce îi frământa, ce dureri și griji au avut. Sau poate nu știm dar bănuim. Secrete lor rămase doar în sufletele lor.

Biserica este plină de bunice și de bunici astăzi. Fotografii foarte vechi dar și mai recente. Multe din ele în alb negru sau cafeniu sunt învechite dar păstrate cu sfințenie. Bunici foști în pruncie, copii, tineri, miri, vârstnici, singuri, cu soți, cu copii și nepoți. Pentru timp de o ora biserica noastră s-a umplut de bunici, bunici buni și frumoși, cu acea frumusețe de luptă, de luptă pentru viață, pentru legea creștină ortodoxă, pentru familie, pentru moșie și pentru patria lor.

Dragii mei vă mulțumesc din partea lor, că ați scos pe bunici din albume, din sertare, din cadrele de pe pereți și i-ați adus aici printre sfinții bisericii, căci și ei cei mai mulți sunt deja în lumea drepților și a sfinților, iar ceilalți care sunt încă în viață se luptă pentru sfințenie!

Pozele bunicilor sunt documentele voastre familiale dar sunt în același timp și documente etnografice, culturale și națioale. Fiecare fotografie este o carte deschisă tuturor, este o istorie a familiei dar și a satului, a ținutului, a societății, a culturii epocii în care au trăit. Fiecare poză merită un studiu aparte din care putem extrage nenumărate informații despre România noastră centenară. Căci avem poze și din 1900!

Uitându-mă de zeci de ori la ochii fiecărui bunic sau bunică, i-am pus pe toți în inimă și îi port ca icoane sfințite. Și pot să vă spun că acum vă cunosc mai bine! Ce comoară este fiecare fotografie! Ce bogăție de viață din care să ne adăpăm viața noastră! Uități-vă la ochii bunicilor voștri și încercați să ghiciți, să aflați: oare ce testament v-au lăsat?

Prezvitera Christina Dură
Schiedam, 16 septembrie 2018

Ziua Bunicilor, ediţia III-a, Duminică 15 septembrie 2019

Cuvânt la lansarea cărţii “Povestiri despre Bunici”

Preacucernice Părinte Protopop Dr. Dr. Ioan Dură, Excelența voastră, doamnă Ambasador al României în Regatul Țărilor de jos, Brândușa Ioana Predescu, drage membre ale Consiliului de conducere al Asociației DMB, dragi bunici, dragi povestitori, dragi copii și dragi participanți la acest eveniment,

Am o mare bucurie astăzi, o bucurie care nu este cauzată de vreo reușită personală sau familială, ci de o izbândă parohială .

Căci vă prezint aici prima carte editată de parohia noastră, carte pe care am scris-o câțiva dintre noi. Aici sunt cuprinse unele din cele mai frumoase pagini despre bunici, care pot egala paginile asemănătoare ale scriitorilor consacrați. Și alți au scris despre bunicii lor, dar în nicio carte nu veți mai găsi atâtea fizionomii de bunici.

Această carte, scrisă fără pretenția de a fi o operă de literatură, este o carte document pentru unii români și faptele lor de a lungul ultimilor zece, cincisprezece decenii. Este o carte mină de aur pentru cei care se vor apleca asupra istorisirilor fie istorici , filologi, sociologi, psihologi, teologi.

Cartea noastră, cu coperți în cămașă de flori “Nu mă uita” sugerează sau simbolizează dorința bunicilor de a nu fi uitați. Dragii mei, scrieți despre bunicii voștri. Cel mai mare dar pentru copiii și nepoții voștri aceste povestiri vor fi. Și știți de ce? Cu cât săpați la rădăcină, cu atât se înfrumusețează copacul și se întăresc ramurile și rodesc. Cu cât adânciți în trecut și scoateți la lumină viețile drepților bunici ai voștri, cu atât vă cunoașteți mai bine pe voi înșivă și cu atât deschideți copiilor și nepoților voștri calea spre autocunoaștere. Rădăcinile trebuie să rămână vii, să nu se usuce, căci ele dau viață copacului…

În aceasta carte, deci, este un florilegiu alcătuit din douăzeci și patru de povestiri despre bunicii noștri. Fiecare din voi ați scris cum ați socotit de cuviință, sau pentru toți patru bunici sau pentru doi, sau v-ați concentrat la unul dintre acesteia.

Știu că v-ați apucat de scris cu greu. Ca profesoara filolog ce sunt, va cunosc, cum un profesor cunoaște pe elevii săi, și știu că puteți scrie, și știu încă un lucru că nu trebuie, în calitate de creștini, să dăm uitării pe binefăcătorii noștri. Scriind despre ei este ceea mai mare pomană care le o facem, căci va fi pentru veșnica lor pomenire.

Cartea va fi trimisă și în România, la unele personalități și biblioteci. Părintele Ioan se va ocupa de trimiterea cărții în țară. Deci, ceea ce ați scris va rămâne și în biblioteci pentru cât va voi Dumnezeu.

Vă mulțumesc!

Prezvitera Christina Dură

Ziua Bunicilor, ediţia IV-a, septembrie 2020
Duminică 13 și Sâmbătă 19 septembrie 2020

Anul acesta, Ziua Bunicilor s-a desfășurat în două zile, duminică 13 și sâmbătă 19 septembrie, din cauza măsurilor de restricție impuse cu privire la numărul participanților și al distanțării fizice.

După Sf. Liturghie, duminica din 13 septembrie a fost dedicată bunicilor parohiei, care au fost omagiați printr-un program muzical și de poezie, prezentat de către elevii școlii parohiale.

u acest prilej, a fost lansat un Album de fotografii, cu tema “Bunici fericiți”, conținând fotografiile bunicilor noștri cu nepoții lor și evidențiindu-se astfel fericirea și sentimentele alese ale acestora. De asemenea, au fost proiectate mai multe fotografii din Album iar bunicii au fost invitați să le comenteze, la momentul proiectării.

În continuare, s-a acordat Medalia “Doamna Maria Brâncoveanu” - distincție cu care Asociația cinstește anual o bunică a parohiei. În acest an, urmare propunerii doamnei preotese, cu acordul consiliului de conducere al Asociației și, firește, cu acordul și binecuvântarea părintelui Ioan, medalia a fost acordată unei bunici din România, și anume doamnei profesor universitar dr. Marie-Jeanne Săvulescu, femeie de excepție, cu carieră universitară și luptă anticomunistă. Prin Skype, doamna Săvulescu, surprinsă de acest gest omagial și plină de emoție, și-a exprimat mulțumirile față de Părintele și Asociație și ne-a felicitat călduros pentru activități.

A urmat sărbătorirea zilei de naștere a bunicii Ecaterina Fineriu, una din primele enoriașe ale parohiei, la împlinirea vârstei de 94 de ani.

Bunicilor prezenți li s-au oferit flori și s-a dat o recepție în cinstea lor.

Sâmbătă, 19 septembrie, după Sf. Liturghie, a fost lansată cartea “Povestiri despre bunici”, volumul II, editura MAGIC PRINT, Onești, 2020, în prezența mai multor povestitori.

Doamna preoteasă, inițiatoarea acestui proiect, a prezentat cartea și conținutul ei, a mulțumit povestitorilor care au dat curs invitației dânsei de a scrie despre bunicii lor, și a subliniat că și acest al doilea volum se vrea o pledoarie pentru recunoașterea Zilei Bunicilor ca și Zi naţională în România.
În continuare, a relevat importanța și valoarea povestirilor printr-o mică cuvântare pe care o redăm mai jos:

Dragi prieteni,
Încep cu a da slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să vedem de sub lumina tiparului și acest al doilea volum al cărții Povestiri despre bunici.
Această carte nu este literatură, chiar dacă, fără exagerare, conține și pietre scumpe de literatură.
Este un document testamentar,
O mărturie a credinței,
O declarație a iubirii,
Un manifest al vieții,
Un cântec al unei Învierii continue și perpetue.
Istorisiri dureroase, ca și cum, citind, fiecare cuvânt te trece prin focul războiului însângerat sau cuptorului vieții, trăind împreună cu bunicii clipele morții sau ale unei încercării maxime.
Alte istorisiri ne relatează, prin ochii nostalgiei și al visului, abia atingând, cu sfială, florile, mobilierul, zestrea, părul, cârjele bunicilor.
Istorisiri presărate de instantanee, ca ferestruici spre inima și sufletul unei ființe iubite, care vrem și nu vrem să o deschidem altora, nu cumva să trădăm această unică și tainică legătură dintre noi și ei. Povestiri fără pretenția de a fi literatură dar, și pentru aceasta, clare și transparente.
Războaie, boli, moarte, confiscări de averi trudite, deportări, mutări din cauza războiului, munca cotidiană grea, lupta și iar lupta pentru tot, “nimic de-a gata”; nașteri de copii, lupta de a-și schimba soarta, lupta cu autoritățile vrăjmașe omului, lupta pentru libertate a spiritului, lupta pentru recăpătarea demnității.
Dar și bucurii, bucurii de copii și nepoți buni, de o pâine caldă, de o grădină înflorită, satisfacția lucrului bine făcut, de pomi roditori din ogradă, de grâu secerat, de diploma unui copil și fericirea de a da decât de a lua, bucuria sacrificiului continuu, de trăire a credinței creștine, nu cu vorbe sau pe jumătate ci întreg și de prisos, știind din Evanghelie că dacă sămânța nu este îngropată, nu va răsări viața.
Bunici ca Zmei buni, ca îngeri păzitori, cu aripi de mătase, apărând și dispărând și iar apărând, ca o Prezență nevăzută, care ținea universul familiei...
Și bunice, zâne cu mâini magice, cu har tămăduitor, care într-o clipă transformau lumea banală într-un rai pe pământ, pustietate în grădini, grâu în pâine, gusturile amare în dulceață, rănile noastre în cântec de mângâiere...
Această carte vă aparține...
Această carte cuprinde întreaga Românie de un secol.
Această carte este o oglindă cu două fețe, spre trecut și spre viitor.
Această carte, scrisă cu bătăile inimii, este o descoperire, o destăinuire, o mărturisire, este un catharsis pentru voi, fiecare, și pentru cititor.

Părintele și doamna preoteasa au mulțumit apoi doamnei Ioana van Rooijen, care s-a ocupat cu tehnoredactarea cărții. Doamna Ioana van Rooijen, emoționată, și-a exprimat bucuria de a fi îndeplinit, frumos și bine, acest lucru.

În sfârșit, cei prezenți au audiat, în premieră, “Odă Lalelei Doamna Maria Brâncoveanu” - versuri, melodie și interpretare ale doamnei preotese, cu un aranjament muzical al dlui Lucian Leonard Raiciof, concert maestru al Orchestrei Rezidențiale din Haga.

Povestitorii au primit exemplare ale cărții, în numărul dorit și plătit.

A urmat o recepție.

Preoteasa Christina Dură
21 septembrie 2020


Mihai Sporiș, "Povestiri despre bunici" - un șirag de pietre rare, în revista "Cultura Vâlceană", Anul XIII, Nr. 171, octombrie 2020, p. 5.


© 2004 IOAN DURĂ