Pelerinaje ale parohiei


Pelerinaj în Ţara Sfântă (21-29 octombrie 2012)
(clic, spre a se mări imaginile)


Părintele Ioan în
peştera Naşterii Domnului

În biserica Naşterii Domnului

Părintele Ioan citeşte din
Sfânta Evanghelie pe locul
fostei biserici a păstorilor

În biserica păstorilor

Cu toţi pelerinii

Părintele Ioan la sfintele
Moaşte ale Sfântului Teodosie,
întemeietorul vieţii de chinovie

În biserica mănăstirii Sf. Sava

La râul Iordanului

La râul Iordanului

La râul Iordanului

Spre Muntele Carantaniei

La mănăstirea
Sf. Gheorghe Hozevitul

La Sf. Mănăstire Gheorghe
Hozevitul: părintele Ioan cu
părintele Konstantinos,
vieţuitor al mănăstirii şi
cu un părinte pelerin rus.

În biserica Aşezământului
românesc de la Ierihon.

La Capernaum

Pe ţărmul Mării Galileii

Cu vaporaşul pe Marea Galileii

George Dură sărbătorind
33 de ani în Nazaret, împreună
cu tot grupul de pelerini.

Părintele Ioan citeşte din
Sfânta Evanghelie în
grădina Gheţimani.

Grupul nostru de pelerini
în faţa bisericii
Sfântului Mormânt.

Părintele Ioan şi un număr de 45 enoriaşi ai săi de la parohiile "Sfântul Grigorie Teologul" din Olanda şi "Naşterea Maicii Domnului" din Belgia au fost în pelerinaj la Locurile Sfinte din Israel între 21 şi 29 octombrie 2012.

Pelerinajul a fost organizat prin Centrul de pelerinaje al mitropoliei noastre de la Paris, al cărui responsabil este dl. Bogdan Grecu.

Toţi cei prezenţi în pelerinaj au trăit momente unice şi de neuitat, aşa cum mărturisesc chiar foştii pelerini. De altfel, dl. Bogdan Grecu declara în faţa pelerinilor, la sfârşitul pelerinajului, că acesta a fost cel mai reuşit dintre toate pelerinajele organizate de dânsul, până atunci, în Ţara Sfântă.

Fireşte, ar fi multe de scris despre acest pelerinaj şi despre toate locurile cercetate, dar să amintim doar de emoţiile şi trăirile tuturor la Mormântul Sfânt al Domnului, de participarea la Sfânta Liturghie de acolo şi de împărtăşirea enoriaşilor (celor spovediţi de Părintele Ioan în biserica Aşezământului românesc de la Ierusalim, în seara precedentă); de participarea pelerinilor la Sfânta Liturghie săvârşită la Betleem, unde Părintele Ioan a primit dezlegare să se împărtăşească, iar dna preoteasă Cristina să citească Apostolul în limba greacă; de pustiul Hozevei şi închinarea la moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul şi la cele ale Sfântului nostru român, Ioan Iacob Hozevitul; (Aici, în apropiere de intrarea în mănăstirea Hozeva, unde se află mormântul ucenicului Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, şi anume al Prea Cuviosului Părinte Ioanichie din Moldova, Părintele Ioan şi pelerinii s-au rugat pentru dânsul); de intrarea emoţionantă în râul Iordanului, la locul Botezului Domnului; de vizitarea Aşezământului românesc de la Ierihon şi, de asemenea, de ducerea cu vaporaşul pe Marea Galileii.

La toate locurile vizitate, Părintele Ioan a citit pelerinilor cele scrise în Sfintele Evanghelii despre acestea şi evenimentele întâmplate şi s-au cântat imne bisericeşti adecvate locului şi momentului. Apoi, de fiecare dată, Părintele Ioan, dar şi dna preoteasă şi dl. Bogdan, au dat pelerinilor lămuririle biblice şi istorice necesare şi dorite.

Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit să ajungem la locurile sfinţite de El, Maica Sa şi Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli şi să luăm binecuvântare.

Părintele Ioan


Pelerinaj în Capadocia (10 - 15 iunie 2013)

Din iniţiativa părintelui Ioan a fost organizat un pelerinaj în Capadocia cu enoriaşi ai celor două parohii păstorite de dânsul, şi anume, "Sf. Grigorie Teologul" din Olanda şi "Naşterea Maicii Domnului" din Belgia, între 10 şi 15 iunie 2013.

La solicitarea părintelui Ioan, de organizarea practică a pelerinajului s-a ocupat Centrul de pelerinaje al Mitropoliei noastre, fiind şi primul al acesteia în Capadocia.

Înainte de a ajunge în Capadocia, Luni şi Marţi (10-11 iunie,) pelerinii au vizitat diverse obiective din centrul istoric al Constantinopolului şi locuri sfinte ale Ortodoxiei.

În seara zilei de 11 iunie s-a zburat la Kayseri, adică la Cezareea, de unde cu un autocar pelerinii au ajuns în inima Capadociei, la Ürgüp (fost Procopi), unde aveau să fie cazaţi într-un hotel din apropierea locului unde a vieţuit Sfântul Ioan Rusul. Aici, la Ürgüp, pe vremea Sf. Ioan Rusul trăiau mulţi greci, şi aceasta până la schimbarea populaţiei între statul turc şi cel grec, în anii 1922-1924.

Pelerinii au vizitat în Capadocia principalele obiective, din care nu au lipsit locurile în care au vieţuit marii sfinţi capadocieni, ca Sfântul Vasile cel Mare, în Cezareea (Kayseri), fratele său, Sfântul Grigorie, în Nysa (Nevşehir) şi Sfântul Grigorie Teologul, în Nazians (Nenizi).

Totodată, tot cu mult interes, au fost cercetate: mănăstirea rupestră Keslik; Valea Soganli (cu bisericile: Bucla, Karabas, Yianli); oraşul subteran de la Kaymakli; muzeul în aer liber de la Goreme (cu bisericile Sf. Vasile, a Mărului, Sf. Varnava, Sf. Onufrie, biserica întunecată, biserica "cu sandale" şi Tokali; biserica "Sf. Ioan Evanghelistul" din Gulsehir; atelierul de ceramică din Avanos; Valea Călugărilor (Pasabag); Valea Ihlara cu bisericile sale; catedrala rupestră de la Selime; locul (grajdul) în care a vieţuit ca ostatec Sfântul Ioan Rusul şi biserica care i-a fost închinată în apropierea acestuia, clădită către sfârşitul secolului al XIX-lea de grecii majoritari care trăiau atunci în Prokopi; precum şi localitatea în care a vieţuit Sfântul Arsenie Capadocianul, Farasa, locul de naştere al părintelui Paisie Aghioritul.

O deosebită bucurie duhovnicească au simţit pelerinii în ziua praznicului Înălţării Domnului, Joi, 13 iunie, când în biserica "Sfinţii Constantin şi Elena" din localitatea Mustafapasa (fostă Sinasos, locuită de mulţi greci până în 1922), aflată la o distanţă de aproximativ 15 km. de Ürgüp, părintele Ioan a săvârşit Sfânta Liturghie (cu toate cele necesare aduse de la Bruxelles). Răspunsurile date la strană de pelerini, conduşi de doamna preoteasă Christina, împărtăşirea marii majorităţi a acestora (după ce în ziua precedentă fuseseră spovediţi de părintele Ioan), într-o biserică în care cineva de la Patriarhia ecumenică vine şi slujeşte doar o dată pe an (restul timpului fiind închisă de autortăţile locului), au dat naştere la momente de neuitată şi intensă trăire duhovnicească. Am trăit cu toţii, cei prezenţi, momente unice de însemnătate istorică, fiindcă pentru prima dată a fost săvârşită Sfânta Liturghie în limba română, de un preot român şi cu credincioşi ortodocşi români, în însăşi inima Capadociei, centru vestit al Ortodoxiei de altădată.

Un moment aparte pentru pelerinii enoriaşi din Olanda, când emoţia şi bucuria s-au îngemănat din plin, l-a constituit vederea Nazianzului (Nenizi) şi a împrejurimilor sale, adică a locului unde a vieţuit patronul parohiei lor, Sfântul Grigorie Teologul. Cu toate că, în prezent, fostul Nazians este un sat cu câteva moschei şi fără biserică şi urmă de creştini.

De semnalat că pelerinii s-au şi rugat în bisericile vizitate (toate muzee) pentru sufletele vieţuitorilor şi nevoitorilor acestora întru ale Ortodoxiei, şi în fiecare biserică, dna Patricia Radu aprindea, în taină, o lumânare pentru aceştia.

Pe durata pelerinajului, părintele Ioan le-a vorbit pelerinilor, printre altele, şi despre vechile legături spirituale ale Bisericii Ortodoxe de pe meleagurile României de azi cu puternica Biserică Ortodoxă a Capadociei din timpul Sfântului Vasile cel Mare şi secolele următoare. Dar şi de faptul că, tocmai datorită respectivelor legături, la 1776, Patriarhia de Constantinopol a acordat mitropolitului Ţării Româneşti şi urmaşilor săi în scaunul Ungrovlahiei titlul de locţiitor al scaunului de Cezareea Capadochiei. Titlu pe care-l poartă şi actualul mitropolit al Ţării Româneşti şi al Dobrogei, care este, totodată, şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Prin urmare, în anul mântuirii 2013, Părintele Ioan şi enoriaşi ai săi din Olanda şi Belgia s-au dus ca pelerini la "cele ale lor" în biserica Capadociei, din moment ce locţiitorul acesteia este Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Părintele Ioan


Pelerinaj în Georgia (31 mai - 7 iunie 2014)

Din iniţiativa părintelui Ioan, enoriaşi ai parohiei "Sfântul Grigorie Teologul" din Olanda au mers în pelerinaj de la 31 mai la 7 iunie 2014 în Georgia.
Cu voia Domnului, pelerinajul a fost primul organizat în Georgia de Centrul de pelerinaje al mitropoliei noastre de la Paris.

Însemnări despre pelerinajul în Biserica Ortodoxă a Georgiei

Ziua de 31 mai 2014 a fost rânduită de Domnul ca semnatarul şi enoriaşii săi pelerini să călătorească în Georgia, ţară cunoscută în trecut cu numele de Iviria (Kartli) de Gruzia şi Sakartvelo, situată în regiunea Caucazului din Eurasia din sud-estul Europei, şi învecinată cu Armenia, Azerbaijan, Rusia şi Turcia. Fireşte, ne-am dus în Georgia ca să cunoaştem, de aproape şi pe cât ne permitea durata pelerinajului, Biserica Ortodoxă a acesteia. Adică, o biserică apostolică, prin propovăduirea Evangheliei de către unii din sfinţii Apostoli pe pământul Georgiei; o biserică a poporului georgian, încreştinat printre primele în lume; o biserică georgiană ajunsă autocefală deja în a doua jumătate a secolului al V-lea; o Biserică Ortodoxă a Georgiei martiră şi mult suferindă de-a lungul secolelor, dar şi pe aceea de astăzi care renaşte şi înfloreşte.

După prima cunoştinţă cu capitala ţării, Tibilisi (Tbilisi), am înnoptat în aceasta iar dimineaţa, pe 1 iunie, ne-am dus cu toţii la Sfânta Liturghie săvârşită în biserica Mănăstirii Schimbarea la Faţă, aflată în apropierea hotelului unde am fost cazaţi. După Sfânta Liturghie au fost vizitate biserici binecunoscute din Tibilisi, ca: Sfântul David, aşezată pe colina cu acelaşi nume, Antchiskhati şi Sioni. În ultima biserică, Sioni, Domnul ne-a învrednicit să ne închinăm şi să sărutăm crucea Sfintei Nina (Nino, în limba georgiană), cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei, precum o cinsteşte Biserica acesteia. Căci tocmai atunci, în ziua de 1 iunie, o singură dată pe an, crucea Sfintei Nina este scoasă în biserica Sioni, în faţa Sfântului Altar, spre cinstire şi sărutare de către credincioşi.

Tot în cursul zilei de 1 iunie am urcat cu telefericul la fortăreaţa Narikala, unde ne-am închinat cu toţii în biserica Sfântul Nicolae, iar spre coborâre, imediat ce am trecut podul Metekhi, ne-am oprit la bisericuţa Sfântul Dodo, de lângă râul ce străbate Tibilisi, ctitorită pe locul unde au mucenicit miile de georgieni pentru credinţa lor creştină ortodoxă.

Cazaţi tot în Tibilisi, în dimineaţa zilei de 2 iunie am cercetat Mănăstirea Djvari (Cruce), aşezată pe culmea stâncoasă ce domină Mtskheta (Mţheta), fostă capitală a Iviriei (Georgia de Răsărit) mai mult de opt sute de ani, aflată la confluenţa râurilor Kura şi Aragvi şi munţii Kartli din apropiere. Or, tocmai în această sublimă frumuseţe a naturii, sus pe culmea stâncoasă, în deceniul al doilea al secolului al IV-lea, Sfânta Nina a înfipt crucea ei de viţă de vie dăruită de Maica Domnului şi cu rugăciunilor sale fierbinţi a dărâmat altarele zeităţilor din Mtskheta, şi anume: Armazi, Zadeni, Gatsi, Gaimi, Ainana, Danana şi Afrodita. Aşa încât regele ivirean de atunci, Mirian al III-lea, vâzând toate acestea şi convins fiind de puterea credinţei Sfintei Nina, a cerut botezul poporului său şi al familiei sale de la împăratul Constantin cel Mare.

Biserica Djvari a fost construită între 585 şi 605 şi este prima biserică georgiană în plan triconc, care avea să servească ca arhetip pentru bisericile clădite în tot sudul Caucazului.

De la Djvari am mers la Mănăstirea Shio Mghvimeli, în care se află mormântul Sfântului Shio, unul din cei doisprezece ucenici ai Sfântului Ioan de Zedazeni (+ circa 570), şi ale cărui sfinte moaşte ne-au fost aduse spre închinare.

Am călătorit apoi la Mtskheta, la 60 km de Tbilisi, unde ne-am închinat în biserica Mănăstirii Samtavro, cu hramul Schimbarea la Faţă, în care se află mormintele Sfinţilor Mirian al III-lea şi Nana, primii regi creştini ai Georgiei. Biserica, ctitorie a regelui Mirian al III-lea, este importantă şi pentru că sub Sfânta Masă a Altarului se află mormântul Sfântului mucenic Abib de Nekressi, unul din cei doisprezece ucenici ai Sfântului Ioan de Zedazeni. Iar în faţa Sfântului Altar se află mormintele câtorva ierarhi ai eparhiei Mtskheta-Tbilisi. Şi deloc întâmplător, fiindcă Mănăstirea Samtravo aparţine eparhiei Mtskheta-Tbilisi şi "a fost reşedinţă a arhiepiscopilor acesteia din secolul al V-lea şi până la 1811, când Ţarul Rusiei a abolit autocefalia Bisericii Georgiei." ("Saint Nino Nunnery of Samtavro...", p. 16).

O capelă aflată în imediata apropiere a Mănăstirii Samtavro a fost construită tot de regele Mirian al III-lea chiar pe locul unde obişnuia să se roage Sfânta Nina, înainte de adormirea sa în Domnul, şi unde "a adunat primul grup de femei mirofore în Georgia: Shroshana, Anastasia, Sidonia, Sfânta regină Nana şi alte sfinte maici al căror nume nu ne este cunoscut." ("Saint Nino Nunnery of Samtavro....", p. 13). În capelă se află ceva asemănător "Rugului aprins", numit "Makvlovani". Capela a fost redeschisă şi redată cultului în 1784 şi a reuşit să funcţioneze neîntrerupt de atunci şi până astăzi.

Cu ajutorul Domnului ne-am închinat apoi în impunătoarea catedrală Svetitskhoveli a celor 12 Apostoli din Mtskheta, construită din piatră în stilul arhitecturii georgiene, în secolul al XI-lea, în timpul regilor Georgia Bagrat al III-lea (1001-1014), Giorgi I (1014-1027) şi Bagrat al IV-lea (1027-1072) şi conservată până în prezent.

Pe latura din dreapta a intrării în catedrala Svetitskhoveli se află stâlpul, care, potrivit tradiţiei, marchează locul unde se află îngropat hitonul Mântuitorului şi care este atât de venerat de georgieni. Hitonul Mântuitorului a fost adus în Georgia "în primul secol după Răstignirea Domnului" de către evrei prezenţi în momentul Răstignirii Sale. (A se vedea, "Georgia the Lot of the Mother of God...", p. 10 şi p. 13). Tot aceeaşi catedrală, Svetitskhoveli, posedă şi Mantia Sfântului Prooroc Ilie, adus la Mtskheta de evrei fugiţi din Ierusalim după 586 î. d. Hr., ca urmare a prădării şi distrugerii acestuia de către Nabucodonosor, rege al Babilonului (c. 605-562 i. d. Hr.) şi stabiliţi în aceasta şi în alte localităţi ale teritoriului georgian. (A se vedea, "Georgia the Lot of the Mother of God...", p. 10).

Catedrala Svetitskhoveli a fost timp de secole centrul religios al Georgiei, în care erau consacraţi regii, instalaţi Catolicoşii Patriarhi, botezaţi şi cununaţi membrii familiilor regale şi princiare, precum şi locul de înmormântare al unora dintre aceştia. (Despre catedrala Svetitschoveli, a se vedea, Valerian Mamukelashvili, Svetitskhoveli, 2004). Cu precizarea că înainte de actuala construcţie a catedralei Svetitskhoveli - din secolul al XI-lea - a existat, mai întâi, biserica cea veche, cu hramul Sfinţii Apostoli, clădită în deceniul al patrulea al secolului al IV-lea de către regele georgian Mirian al III-lea în chiar curtea sa regală, la confluenţa celor două râuri, Mtkvari şi Aragvi. După care, tot la Mtscheta, la sfârşitul secolului al V-lea, regele Vakhtang Gorgasali a ctitorit o biserică mare de piatră, care a servit drept catedrală Întâistătătorului Bisericii autocefale a Georgiei, adică a Catolicos-ului acesteia, şi în care ierarhii georgieni au sfinţit Sfântul şi Marele Mir pentru prima dată. De aceea nu-i de mirare că georgienii numesc Mtskheta "al doilea Ierusalim", iar catedrala Svetitskhoveli este considerată "inima Georgiei". ("Georgia the Lot of the Mother of God...", p. 14).

De la Mtskheta am revenit la Tibilisi, unde am fost cazaţi a treia noapte, iar în dimineaţa zilei de 3 iunie ne-am dus la Mănăstirea Samtavisi, unde se află mormântul Sfântului Isidor, care a fost unul din ucenicii Sfântului Ioan de Zedazeni. De aici ne-am îndreptat la Mănăstirea Ateni Sioni, după care am vizitat cetatea cu grotele de la Uplistsikhe. Încântaţi de cele văzute toată ziua am plecat la Kutaisi, unde aveam să rămânem peste noapte.

Pe durata zilei de 4 iunie ne-am închinat în mănăstirile: Bagrati, Motsameta şi Gelati.

Mănăstirea Gelati, se află în apropiere de localitatea Kutaisi, regiunea Imereti, eparhia Kutaisi-Gaenadi din vestul Georgiei. Construcţia bisericii mănăstirii Gelati a început în 1106 sub regele David Agmashenebeli ("Ziditorul") (1089-1125), cel care s-a luptat mult pentru unificarea teritoriilor georgiene, iar pictarea acesteia a fost făcută în 1130 de către fiul şi succesorul său, regele Dimitri (1125-1156. (A se vedea lucrarea "Gelati" (fără an şi fără indicarea editurii), p. 8.

În Mănăstirea Gelati, închinată Maicii Domnului, se află mormântul ctitorului, Sfântul David "Ziditorul", precum şi mormintele altor regi ai Georgiei. De altfel, în Mănăstirea Gelati au fost înmormântaţi, în total, "24 regi şi regine ale Georgiei, Catolicoşi, episcopi ai eparhiei locale (Gaenati) şi sfinţi părinţi". ("Gelati", p. 14).

Devastată şi arsă de trupele otomane în 1510, academia care funcţiona în Mănăstirea Gelati şi-a încetat activitatea în 1519. Respectiva academie fusese condusă de filozoful Ioan Petritsi, cel care a tradus în limba georgiană lucrările lui Aristotel.

Reclădită în 1759, Mănăstirea Gelati a căzut din nou pradă invadatorilor, de data aceasta a Lezghienilor (islamici din Daghestan), care au devastat-o şi au ars-o, dar a fost restaurată de regele Solomon I de Imereti (1735-1784).

Mănăstirea Gelati a pierdut, din nefericire, multe din obiectele ei sacre în timpul stăpânirii ţariste a Georgiei (1811-1917). (A se vedea, "Gelati", p. 13-14). Însă şi mai grav a fost că în 1923, "bolşevicii au închis vechea mănăstire Gelati". ("Gelati", p. 14). Abia în 1998 Mănăstirea Gelati a fost redechisă, iar în 1990 la fel şi fosta ei vestită Academie teologică. Câţiva ani mai târziu, în 1994, Mănăstirea Gelati a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial, fiind preluată în grija celor de la UNESCO.

De la Kutaisi la Signaghi, unde aveam să fim cazaţi, ne-am oprit la Mănăstirea Ubisa.

Ziua următoare, de 5 iunie, a dat posibilitatea grupului pelerinilor noştri să cerceteze şi să se închine în şase mănăstiri, şi anume: Nekresi, Gremi, Alaverdi, Ikalto, Chouamta şi Sfânta Nina.

Mănăstirea Sfinţii Arhangheli din Gremi este situată în Kakheti, pe malul râului Alazani, din Estul Georgiei, în apropierea Munţilor Caucaz şi aparţine de eparhia Nekresi. Restaurarea mănăstirii din Gremi s-a terminat la 12 decembrie 1999. (A se vedea, "Gremi. Nekresi Diocese, Kakheti". Publicată cu binecuvântarea mitropolitului Sergi de Nekresi (fără loc şi fără an), p. 14).

La Mănăstirea Alaverdi, sub Sfântul Altar al bisericii, se află capul şi mâna stângă a Sfintei Mucenice Ketevan, regina Kakhetiei. Celelalte moaşte ale sfintei mucenice Ketevan au fost descoperite şi identificate în decembrie 2013, în biserica Sfântul Augustin din Goa, în India - duse de catolici - şi, în prezent, Biserica Georgiei întreprinde demersuri în vederea recuperării acestora.

În interiorul bisericii Mănăstirii Alaverdi, din eparhia cu acelaşi nume, Alaverdi, ne-am închinat la mormântul Sfântului Iosif, unul din cei doisprezece ucenici ai Sfântului Ioan de Zedazeni.

A urmat Mănăstirea Ikalto, în care ne-am închinat la mormântul Sfântului Zinon, tot ucenic al Sfântului Ioan de Zedazeni.

De la Ikalto am mers la Mănăstirea Sfânta Nina, situată în satul Bodbe din Estul Georgiei (Kakheti), la doi kilometri sud de oraşul Sighnaghi şi la poalele Munţilor Caucaz, din eparhia cu acelaşi nume, Bodbe, unde am îngenuncheat şi ne-am rugat la mormântul Sfintei Nina. Aici, în satul Bodbe, unde a adormit în Domnul Sfânta Nina, regele Mirian al III-lea a clădit o biserică în care a fost înmormântat trupul sfintei. (Despre viaţa Sfintei Nina, a se vedea: "Bodbe Convent", editată de Bodbe Convent, 2013, 60 pagini; Eldar Bubulashvili, Holy Relics..., p. 166-169; "Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei. Viaţa. Minunile. Acatistul". Ediţia a doua, Editura Sofia, Bucureşti, 2012. Traducere din limba rusă de Mariana Caşu, 120 pagini).

După o zi plină de trăiri duhovniceşti ne-am odihnit peste noapte tot în Sighnaghi.

Ultima zi a pelerinajului, 6 iunie, a fot consacrată cercetării complexului monastic David Garedja, unde este mormântul Sfântului David şi cel al Sfântului Dodo, unul din ucenicii săi. La rândul său, Sfântul David a fost ucenicul Sfântului Ioan Zedazeni. Aici, la complexul monastic David Garedja, din porunca Şahului Abbas I, monahii acestuia au fost ucişi în ziua de Înviere a anului 616, iar viaţa aşezămintelor monahale "a încetat". ("David Gareja". Broşură publicată de Mănăstirea David Garedja (fără an şi paginaţie) în trei limbi: georgiană, engleză şi rusă). Cu timpul, însă, s-a reluat viaţa monahală la Garedja aşa încât la sfârşitul secolului al XVII-lea complexul monastic de acolo a redevenit centrul spiritual al Georgiei. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, însă, din cauza invaziilor repetate mulţi monahi ai complexului monastic David Garedja au primit mucenicia. Până ce, în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, puterea bolşevică din Georgia a pus capăt activităţii monastice în Garedja, prin închiderea întregului complex monastic. Totuşi, Pronia a voit ca în 1990 să fie reluată viaţa monahală în Lavra Sfântului David Garedja.

De la Garedja s-a mers la Mănăstirea Udabano, din apropiere, ctitorită în secolele al IX-lea şi al X-lea şi unde viaţa spirituală şi culturală a atins apogeul în secolele XI-XIII.

Am ajuns la Tibilisi în seara zilei de 6 iunie, unde aveam să şi înnoptăm, pentru ca a doua zi, pe 7, să zburăm spre Amsterdam.

Pe parcursul pelerinajului, s-a citit acatistul Sfintei Nina, acatistul Sfântului Antim Ivireanul, din Patericul georgian, s-au cântat imne şi cântări bisericeşti. De asemenea, Părintele Ioan le-a vorbit pelerinilor despre istoria Bisericii Ortodoxe a Georgiei şi au fost evidenţiate legăturile dintre Biserica Ortodoxă Română şi cea georgiană de-a lungul secolelor.

Reuşita pelerinajului în Georgia s-a datorat, fireşte, şi doamnei preotese Christina, care a fost alături de pelerini, cu învăţătura (adăugând şi completând, deseori, pe părintele Ioan), dar şi cu sfatul şi cu cântarea de imne bisericeşti, precum şi domnului Bogdan Grecu, directorul Centrului de pelerinaje al mitropoliei de la Paris, care s-a ocupat de buna desfăşurare practică a acestuia (hoteluri, autocar, mese de prânz şi seară).

Deşi am fost în pelerinaj într-o ţară care abia în 1990 şi-a recăpătat independenţa faţă de Uniunea Sovietică, cu toate acestea mărturisim că cele văzute şi constatate în Biserica Ortodoxă a Georgiei a umplut inimile tuturor pelerinilor de bucurie duhovnicească. Bucuria şi înălţarea duhovnicească au produs-o îndeosebi moaştele sfinţilor Bisericii Georgiei la care pelerinii s-au închinat cu evlavie, bisericile sale cu stilul lor arhitectonic inconfundabil, nenumăratele biserici şi mănăstiri restaurate sau nou construite, evlavia şi zelul georgienilor pentru Ortodoxie şi dragostea lor neţărmurită faţă de limba lor.

Constatarea unanimă a pelerinilor la sfârşitul pelerinajului a fost că Biserica Ortodoxă a Georgiei este vie şi lucrătoare şi înzestrată cu sfinte moaşte şi odoare de preţ, cum ar fi: Mantia Sfântului Prooroc Ilie, Hitonul Mântuitorului, Cămaşa Maicii Domnului (purtată în seara naşterii Pruncului Iisus şi păstrată în Muzeul Dadiani din Zugdidi, în vestul Georgiei), Icoana nefăcută de mână a Mântuitorului (cunoscută ca Anchiskhati), Icoana nefăcută de mână a Maicii Domnului (cunoscută ca icoana Atsquri), două bucăţi din Crucea Domnului, Crucea din viţă de vie a Sfintei Nina, cuiul de la Răstignirea Domnului şi altele.

Regretul pelerinilor a fost că pelerinajul n-a durat mai mult în Georgia ca să poată cunoaşte şi alte locuri şi aşezăminte monahale ale Bisericii Ortodoxe georgiene, dar au dat slavă Domnului pentru toate câte i-a învrednicit să cunoască în această ţară despre Biserica ei.

Părintele Ioan


Pelerinaj în Grecia (22 - 30 mai 2015)

Părintele cu cel mai mic
pelerin, Nectarie, la moaștele
Sf. David
Părintele Ioan cu pelerini
în faţa mormântului lui Fotie
Kontoglou - Mănăstirea
Sf. Efrem cel nou de la
Nea Makri
Părintele în catoliconul
Mănăstirii Sf. Porfirie din
Oropos
Parintele Ioan in chilia
Sf. Porfirie.
La Mănăstirea Sf. Patapie pe muntele Geraneia Bisericuța din Lutraki clădită
lângă grota în care s-a ascuns
Sf. Apostol Andrei și de unde
a fost prins și dus la Patras
spre crucificare.
Parintele Ioan la Lutraki Dna preoteasă la Lutraki
Catedrala Sf. Apostol
Pavel din Corint
Catedrala din Corint, cu
preotul care ne-a prezentat
moaştele Sf. Pavel
spre închinare
Catedrala din Corint, cu preotul care ne-a prezentat
moaştele Sf. Pavel spre închinare
Catedrala Sf. Apostol Andrei
din Patras
Închinare la Capul Sf. Apostol Andrei
Biserica Sf. Teodora din Vasta, Arcadia
La intrarea în Mystra Mystra
Mystra Biserica Pantanassa din Mystra
Biserica Perivleptos din Mystra Biserica Hodighitria Afendiko
din Mystra
Mănăstirea Schimbarea la
Faţă, Sf. Porfirie, în Oropos
Apusul soarelui la Meteora Apusul soarelui pe
vârful Meteorei
Părintele Ioan cu o vlahă
din Trikala, coborând
din Meteora
La Delfi
La Mănăstirea Osios Lukas Mozaicuri din Catolicon Osios Lukas (sec. XI)
Mozaicuri din Catolicon Osios Lukas (sec. XI) Moaştele Osios Lukas
Cel mai mic pelerin, Nectarie,
la Mănăstirea Osios Lukas
La mormântul Osios Lukas Frescă din Mănăstirea
Osios Lukas
În faţa bisericii principale
la Mănăstirea Osios Lukas
În curtea Mănăstirii
Osios Lukas
La moaştele Sf. Efrem
cel Nou, Nea Makri
Intrarea la Mănăstirea
Sf. Nectarie-Eghina
Biserica nouă,
Mănăstirea Sf. Nectarie
În faţa Bisericii noi,
Mănăstirea Sf. Nectarie
Intrarea la Mănăstirea Dafni
La Mănăstirea Dafni În biserica Mănăstirii Kesariani La Areopag - Atena
La poalele Akropolei La mănăstirea Sf. Ilie
la Parnasos
Părintele cu cea mai vârstnică
pelerină, în fața vechii
catedrale a Sf. Andrei
din Patra
Părintele Ioan cu părintele
slujitor, în bisericuța
Sf. Constantin și Elena,
la Mystras
Părintele cu pelerinii la
racla Sf. Efrem cel Nou

Pelerinajul nostru în Grecia a fost o binecuvântare dumnezeiască de la început până la sfârșit.

Primul nostru popas a fost la restaurantul Panorama de pe muntele Gherania, de unde poţi să admiri golful şi canalul de lângă Corint de la o înălțime de 700 de metri. Restaurantul îți oferă o vedere panoramică, cu terasa lui ca un balcon spre mare. De acolo vezi toate împrejurimile. Ieșind din restaurant, pe la ora 3 după amiază, ne-am curăţat apoi plămânii cu aerul oxigenat al pinilor care acoperă muntele Gherania.

Urcând cu autocarul am ajuns la vestita mănăstire a Sfântului Patapie, unde ne-am închinat şi rugat la sfintele sale moaşte din peșteră, precum și în frumoasa biserică de alături, unde se află și capul Sfintei Ipomoni, mama Sfântului Constantin Paleologul, ultimul împărat al Bizanțului.

Am admirat de sus marea şi Corintul dar si măreţul munte din spatele mănăstirii, pe îndelete. Iar de la magazinul mănăstirii, pelerinii au cumpărat cărţi şi obiecte şi au servit cafeluța grecească și lukumi, oferite cu generozitate.

Când am coborât de la mănăstirea Sfântului Patapie ne-am oprit la bisericuța Sfântului Apostol Andrei, un monument bizantin de secolul al XIV-lea, construită lângă peștera unde s-a ascuns apostolul, fugind din Corint, înainte de a fi prins și dus la Patra, unde a şi fost răstignit.

Hotelul nostru din orașul-staţiune balneară, Lutraki, de pe malul mării, a dat posibilitatea câtorva pelerini mai îndrăzneţi să facă şi o baie nocturnă.

Bineînțeles nu putem uita nici masa luată la taverna „Iannis”, renumită la Lutraki pentru varietatea de mâncăruri de peşte ce poate fi servită. De altfel, dacă vrei sa mănânci, cu adevărat, peşte şi fructe de mare, „Iannis” nu trebuie ocolit. Totuşi, câţiva pelerini prea obosiți de ziua lungă, s-au mulțumit şi cu un iaurt grecesc.

A doua zi am plecat spre localitatea Corint, trecând prin renumitul Canal al Corintului, și ne am oprit în apropierea centrului acesteia, unde am vizitat catedrala Sfântul Apostol Pavel, cu o excepţională pictură ce istoriseşte viaţa și martiriul încreştinătorului locului, și, totodată, înfăţişează pe toți ucenicii și colaboratorii Apostolului. Şi pe când eram gata de plecare, întrebând pe paracliser dacă au în biserica-catedrală sfinte moaște, acesta a avut bunăvoința să găsească pe părintele paroh, un distins preot în vârstă, şi anume, parintele Ioan, care după Slujba de sâmbătă dimineața, era gata de plecare. Părintele, cu multă bunăvoinţă, ne-a spus că au sfinte moaște, chiar ale Sfântului Apostol Pavel, pe care le-a şi adus într-un preţios relicvar, spre închinare. Astfel noi, pelerinii, ne-am învrednicit să ne închinăm şi să sărutăm, cu evlavie, moaște ale Apostolului Neamurilor, în chiar cetatea Corintului, dând slavă lui Dumnezeu, care ne-a înconjurat mereu cu bunătatea Sa. Venerabilul părinte ne-a ținut și o mică cuvântare de încurajare și îndemn să ținem cu tărie credința noastră creştină ortodoxă și să o propovăduim, ca și Sfântul Apostol Pavel, neamurilor din Occident. Şi căruia i-a mulţumit călduros Părintele nostru paroh şi i-a spus cine suntem noi, pelerinii, şi despre nevoinţele noastre întru cele ale Ortodoxiei în Apusul Europei.

După aceea am luat drumul spre Patra, la Catedrala Sfântul Apostol Andrei. O catedrală nouă, impunătoare, lângă port, şi în care ne-am închinat sfintelor moaste ale sfântului şi crucii sale, în formă de X. Aici am trăit, cu toţii, momente de intensă emoție duhovnicească. Am admirat biserica și mozaicurile ei superbe. Apoi am vizitat și biserica veche, fosta catedrală de alături, o bazilică din secolul al XIX-lea, după care am trecut și la fântâna cu aghiazmă din preajma acesteia.

Din Patra am luat drumul spre sudul Peloponezului, care continuând paralel cu marea mulţi kilometri ne-a dat posibilitatea să admirăm plajele acesteia. Ceea ce ne-a şi determinat să ne oprim pentru o baie, mai ales că era şi cald. Fireşte, după puţin timp am făcut un alt mic popas, însă de data aceasta ca să mâncăm ceva, dar tot lângă o minunată plajă.

Apoi, după ce am mers zeci și zeci de kilometri prin Ahaia, Ilia și Arcadia, urcând muntele stâncos, am ajuns, în sfârşit, la templul lui Apolon din Figalia, monument Unesco. Aici am admirat măreţul templu din secolul al V-lea î. d. H., şi a fost evidenţiată credința oamenilor epocii de atunci care i-a şi determinat să construiască un astfel de monument în marmură, pe o înălțime de 1.130 metri în centrul Peloponezului, ca drept mulţumire adusă zeului Luminii, care îi salvase de o epedimie.

Parcurgând cu greu mulţi kilometri am ajuns abia pe la ora şapte seara în localitatea Vasta, în care se află o bisericuţă din secolul al XI-lea şi pe al cărei acoperiş cresc şaptesprezece copaci. Pe locul actual al bisericuţei a fost martirizată pentru credinţa sa creştină ortodoxă Sfânta Teodora. Ne-am închinat cu toţii în bisericuţa Sfintei Teodora şi am rămas uimiţi cum bisericuţa suportă pe acoperişul ei atâţia copaci şi cum aceştia se menţin în viaţă. Pe bună dreptate bisericuţa şi copacii ei sunt o minune vie pentru cei cu credinţă creştină, iar pentru ceilalţi declarată minune a naturii.

Plini de bucurie duhovnicească, dar şi obosiţi de cele ale zilei, ne-am îndreptat, câteva sute de metri mai jos, la taverna „o neromilos tou Nikola”, unde ne aștepta un ied la proțap, comandat din timp, precum și alte specialităţi greceşti. Acolo, la tavernă, am sărbătorit pe pelerinii noştri, Constantinii și Elenele, într-o atmosferă de mare veselie, tipic românească. Întorcându-ne spre autocar, parcat la câteva sute de metri, am mers sub bolta cerului înstelat, ce ni se părea aşa de aproape, însoţiţi în cântec de priveghetoare, deşi la o aşa oră târzie, şi de-a lungul unui râuleţ, care cu susurul apei sale ne desfăta. Un adevarat rai pământesc! Rar poate cineva avea parte de aşa daruri, aşa cum ne-am învrednicit noi pelerinii atunci la Vasta, şi pe care, cu siguranţă, ni le-a dăruit Sfânta Teodora.

Seara târziu am ajuns la orașelul Mystras, unde am şi înoptat. Era a doua noapte a pelerinajului.

A doua zi, duminică, ne-am dus la Sfânta Liturghie la o bisericuță, puțin afară de Mystras, pe jos, în răcoarea dimineții, unde se sărbătorea hramul Sfinţilor Constantin și Elena.

Biserica fiind mică am stat aproape toți afară și am urmărit Sfânta Liturghie în isonul păsărilor. În roua dimineţii, mirosuri de tămâie, de verdețuri proaspete, de flori sălbatice și de frunze de smochin ne învăluiau cu mireasma lor deosebită.

La sfârșitul Sfintei Liturghii am luat anafură și artos de la Litia hramului. Părintele slujitor ne-a urat sănătate și un pelerinaj binecuvântat, în continuare, pe meleagurile Peloponezului.

După micul dejun am vizitat cetatea din Mystras. Cetatea, zidită pe o colină de 600-700 de metri înălţime în secolul al XIII-lea, este aproape toată în ruină. Mai funcționează doar o mănăstire de călugăriţe, celelalte clădiri, adică palatul şi casele princiare, precum şi bisericile și alte aşezăminte mănăstireşti au fost reparate cât de cât şi sunt întreţinute după putinţă.

Biserici cu bolte și pictură pură bizantină, ca Perivleptos, mănăstirea Pantanasa, Sfânta Sofia, Sfântul Dimitrie (catedrala), Sfinţii Teodori, Sfintul Nicolae şi Afentico, ne-au uimit. Totodată ne-am reamintit că, aici, în Palatul din Mystras, a fost încoronat ultimul împărat al Bizanțului, Constantin Paleologul. Istoria și vederea tuturor clădirilor şi aşezămintelor dar şi priveliştea locului ne-au produs o emoție deosebită, mai ales când urcam pe străduțe pardosite cu pietre din epoca respectivă. Era la sfârșitul lunii mai şi natura ajunsese aproape la maturitatea sa, în timp ce noi ne aflam la Mystras chiar cu câteva zile înainte de 29 mai, ziua în care aici se comemorează în mod deosebit evenimentul căderii Constantinopolului prin ceremonii religioase şi manifestări culturale în memoria şi cinstirea Sfântului Constantin Paleologul. Şi se vede că a rânduit Dumnezeu să cinstim și noi prin pelerinajul nostru pe ultimul împărat creştin ortodox al Bizanţului, vizitându-i cetatea sa, astăzi declarată monument UNESCO, şi rugându-ne în bisericile aceleia.

După mai multe ore petrecute în cetatea Mistras am plecat spre Atena, la mănăstirea Schimbarea la Față de la Oropos, ctitoria Sfântul Porfirie, unde a viețuit ultimii ani ai săi.

Mănăstirea ne aștepta deschisă în amurgul zilei. Am intrat în chilia Sfântului Porfirie, o cămeruță cu un pătuţ, unde dormea sfântul, și unde acum sunt expuse spre închinare epitrahilul său și icoana sa, o măsuță, un scaun, un dulăpior, o candelă aprinsă și zeci de icoane. O măicuță a mănăstirii ne-a spus să lăsăm fiecare sub epitrahilul sfântului dorința sa scrisă pe o hârtiuță fiindcă o va îndeplini. Ceea ce au şi făcut toți pelerinii.

De la chilia sfântului ne-am îndreptat la biserica mănăstirii. O biserică foarte mare, dar neterminată încă în înterior. Zidirea bisericii fusese dorinţa sfântului, a cărei temelie a pus-o chiar el însuşi. Cei prezenţi ne-am rugat cu stăruință Sfântului Porfirie, ca unuia care a trăit problemele și suferințele aproapelui și a ajutat mult pe dreptcredincioşii creştini din timpul său.

Pe scările de marmură albă, din faţa bisericii, am făcut o frumoasă poză de grup, după care ne-am îndreptat spre Halchida, unde aveam să înnoptăm trei nopţi.

Am ajuns în Halchida pe la ora zece seara și am cinat la hotel. După cină, pentru că nu ne simţeam prea obosiți, Părintele Ioan şi cu pelerini bărbați au început o discuție filozofico-teologică, iar pelerinele conduse de doamna preoteasă s-au dus să savureze o înghețată, pe marginea canalului Evripos, care desparte insula Evia de Grecia continentală, dar ca să le arate şi fluxul și refluxul apelor canalului de la miezul nopții. Prilej cu care doamna preoteasă le-a ţinut pelerinelor o mică ’prelegere’ despre Agamemnon și jertfa fiicei sale, Ifigenia, săvârşită înaintea pornirii campaniei Helenilor pentru cucerirea Troiei în secolul al XII-lea î. d. H., întrucât tocmai în aceste locuri s-au petrecut evenimentele amintite.

Luni dimineața ne-am dirijat spre Neo Prokopi, unde, odată ajunşi, ne-am închinat la moaștele Sfântului Ioan Rusu, în biserica unde este adăpostit într-o raclă frumoasă întregul său trup. Cu multă evlavie ne-am apropiat de racla sfântului, în tăcere și rugăciune, știind că Sfântul Ioan Rusu este tămăduitor și făcător de minuni. Am cântat troparul sfântului și am rămas în biserică, meditând la viața și nevoința sfântului, şi gândindu-ne la grajdul de vite ce i-a fost loc de viețuire și de nevoințe duhovniceşti, şi pe care ne învrednicisem să-l vedem în pelerinajul parohiei noastre în Capadocia, în localitatea Prokop – Urgup în turcește - cu doi ani înainte. Am fost însă plini de emoţii şi de bucurie, totodată, deoarece sfântul ne-a învrednicit să venim și la moaștele sale şi chiar cu doar câteva zile înainte de sfânta sa pomenire din 27 mai. Şi am plecat bucuroşi, iar cu binecuvântarea sfântului am luat şi ulei de la candela sa şi sticluţe cu aghiazmă.

Itinerariul pelerinajului nostru ne-a dus apoi în frumoasa insulă Evia, plină de verdeață, până ce am ajuns în Rovies, la mănăstirea Cuviosului David cel Bătrân unde ne-am închinat şi rugat în faţa moaştelor sale. Dar, din păcate, fiind după masa de prânz, părintele care avea cheia raclei, nu a fost de găsit ca să ne deschidă racla cu moaştele sfântului. Aşa încât după ce fiecare ne-am închinat și ne-am rugat cum am putut, am pornit-o spre Glifa, ca să luăm ferry boat-ul pentru a trece iar în Grecia Continentală.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al Sfinților Săi am ajuns la timp în mănăstirea Kato Xenia, de maici, bine îngrijită, unde ne-am închinat la Brâul Maicii Domnului.

De la Kato Xenia am urmat drumul spre Meteora - drum de 2 ore şi jumătate cu autocarul - unde trebuia să ajungem neapărat seara pe la ora 8 şi 30’. Însă, înainte de a ne caza la hotel, ne-am îndreptat către punctul de pe Meteora de unde se admiră, cu totul aparte, apusul soarelui. Şi ajunşi la timp, cu ajutorul Domnului, am urcat pe stâncă la locul respectiv şi am aşteptat să apună soarele, cu atenţia încordată şi în mâini cu aparatele de fotografiat. Cert este că am urmărit, cu sufletul la gură, un apus de soare de neuitat. Soarele, în culori puternice de roşu portocaliu şi mov, apunea printre stâncile uriaşe din faţa noastră, dându-ne prilejul să fim martori ai unui fenomen natural de mare frumuseţe şi atracţie.

Numai că ziua noastră nu avea să se termine cu apusul soarelui, fiindcă după ce ne-am lăsat bagajele la hotel şi am cinat la o tavernă situată puţin în afara localităţii Meteora, s-a convenit de către pelerini să se ţină o ’conferinţă’ nocturnă, de data aceasta, dar sub cerul liber, la poalele Meteorei. Rămânea acum de găsit locul şi, ca prin minune, s-a găsit spaţiul liber din faţa unei biserici. Ne-am adunat acolo cu lanterne, sub cerul înstelat şi lângă stâncile uriaşe ale Meteorei. A ’conferenţiat’ domnul Constantin Grădinaru despre Meteora, istoria sa şi a mănăstirilor sale, precum şi despre vieţuitorii acestora căţăraţi pe piscuri, la o înălţime ameţitoare. Iar în timp ce toţi ascultam ’conferinţa’ auzeam şi priveghetoarea - pentru a doua oară în pelerinajul din Grecia, de altfel - încât nici nu ne-am dat seama că se apropia dimineaţa. Aşa s-au scurs câteva ore de neuitat la poalele Meteorei, într-o atmosferă feerică de ni s-a părut că nu eram pe pământ, ci că pluteam între cer şi pământ.

Dimineaţa am început vizita noastră la mănăstirile Meteorei: Sfintul Nicolae Anapafsas, Varlaam, Rusanu şi Sfântul Ştefan. Totul a fost mai presus de cuvinte. Nu ştiam ce să mai admirăm, ce să reţinem, ce să fotografiăm, ce să cumpărăm, de atâtea emoţii şi impresii de care am avut parte.

Pe când coboram de la mănăstiri, nu departe de drum, sub un platan, o femeie vlahă ne-a propus să cumpăram nişte lucruri făcute de mână chiar de dânsa. Dar de îndată ce a auzit că vorbim româneşte s-a înveselit şi ne-a mărturisit că este vlahă. Şi după ceva convorbiri ale pelerinilor cu dânsa în limba română i-au cerut să ne cânte ceva în limba vlahă, ceea ce a şi făcut imediat. A cântat cu mare bucurie în timp ce mai mulţi dintre pelerinii noştri s-au prins în horă cu dânsa.

Ajunşi în localitatea Meteora am luat prânzul, după care am continuat drumul până la Arahova unde am cinat şi ne-am cazat.

Ziua următoare am vizitat site-ul arheologic Delfi. Am admirat locul unde se slujea lui Apolon, zeul luminii, şi unde se pomenea lupta lui cu şarpele pământului, Piton, şi biruinţa luminii asupra întunericului.

De la Delfi ne-am dus la localitatea Stiri, unde am vizitat faimoasa mănăstire a Cuviosului Lukas, monument Unesco. Ne-am închinat la moaştele Sfântului Lukas şi am admirat mozaicurile bizantine de excepţie, despre care ne-a dat acolo lămuriri şi explicaţii doamna Preoteasă Christina şi doamna doctor Marcela Baliaku.

Îeşiţi din biserică ne-am odihnit sub platanii mari din curtea mănăstirii, am servit cafeluţa şi lukumi şi am admirat frumuseţea panoramică a locurilor.

Călătoria pelerinilor a continuat la Nea Makri, unde voiam să ajungem la Sfântul Efrem cel Nou. Şi Sfântul Efrem cel Nou ne-a ajutat şi ne-a privilegiat să ajungem ultimii şi singurii rugători şi închinători în faţa sfintelor sale moaşte, astfel încât negrăbiţi fiind să putem ca fiecare dintre noi să pronunţe cu voce tare numele celui sau celor pentru care se ruga.

Apropiindu-se noaptea am plecat în Portul Rafina, din apropiere, şi am cinat, apoi ne-am dus în Atena, unde am dormit.

Ziua următoare, Joi, am mers la Pireu de unde am luat vaporul spre Eghina. Era o zi mult aşteptată de pelerini, care aşteptau, cu nerăbdare, închinarea la unul dintre cei mai iubiţi şi veneraţi sfinţi greci, mai noi, de către români, Sfântul Nectarie. De fapt, venerarea deosebită este răspunsul românilor la ajutorul ce le dă mereu Sfântul Nectarie la atâţia dintre aceştia.

În insula Eghina, pelerinii s-au închinat şi s-au rugat cu evlavie la sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie şi la mormântul său şi au participat la slujba Acatistului său.

Mulţi dintre pelerini, mai ales cei veniţi pentru prima oară aici, erau cuprinşi de atâta mare evlavie către Sfântul Nectarie încât nu mai voiau să se îndepărteze de langă sfintele sale moaşte. Parcă voiau să-l ia pe sfânt cu noi.

Biserica mare din curtea mănăstirii, o adevărată catedrală în care pot încăpea toţi cei care vin, în fiecare an în noiembrie, să-l cinstească pe Sfântul Nectarie de ziua sa de pomenire, a fost şi ea vizitată de către pelerinii noştri, mai ales că în aceasta se află mormântul cel nou al sfântului, unde cu toţii am îngenunchiat, cerând iarăşi şi iarăşi ajutorul şi milostivirea sa faţă de noi.

Câţiva dintre pelerini au vizitat și mănăstirea Sfânta Ecaterina aflată nu departe de aceea a Sfântului Nectarie.

Mulţumiţi sufleteşte ne‑am întors la portul Eghina şi am luat masa de prânz, după care ne‑am îmbarcat pentru Pireu, unde era programată vizita catedralei și o întâlnire cu mitropolitul Serafim al locului. La catedrala din Pireu am fost întâmpinaţi din partea mitropolitului Serafim de unul din arhimandriţii săi de la mitropolie, care ne‑a vorbit despre istoria catedralei din Pireu, ne‑a dăruit iconiţe, şi a cerut scuze din partea ierarhului său, care, din păcate, nu a putut să ne vadă din cauza altor îndatoriri urgente cărora a trebuit să le facă faţă. I-a răspuns arhimandritului Părintele Ioan mulţumindu-i pentru cele istorisite despre catedrală şi i-a oferit ca dar pentru mitropolitului Serafim, din partea pelerinilor, o icoană a Maicii Domnului pictată de enoriaşa, Marieta Rotariu, precum şi un metanier, foarte frumos confecţionat de enoriaşa Patricia Radu.

Cina a fost luată într-o tavernă situată în pitorescul Mikrolimano al Pireului.

Ziua de Vineri a fost consacrată Atenei şi împrejurimilor, unde am vizitat mai întâi vestita mănăstire bizantină Dafni, care deşi nu era accesibilă publicului a fost totuşi deschisă special pentru noi, ca urmare a demersurilor întreprinse de Părintele Ioan şi doamna preoteasă Christina, cu mult timp înainte şi chiar până şi în ziua precedentă vizitării acesteia. Biserica, în interior, era în toiul lucrărilor de restaurare şi plină de schele. Dar tocmai acele schele ne‑au dat putinţa să urcăm până la bolta bisericii şi să admirăm, de foarte aproape, mozaicurile superbe ale şcolii din Constantinopol, care ne-au uimit cu adevărat.

A doua mănăstire vizitată a fost mănăstirea Kesariani, un monument cu totul deosebit in inima Atenei, cu biserica acesteia cu fresce deosebite din secolele XVII-XIX.

Următorul popas duhovnicesc a fost la biserica Sfântul Ioan de pe bulevardul Vouliagmenis, unde se află relicvarul cu sfintele moaşte ale Sfântului Nicolae Planas. Aici, Părintele paroh, pe care-l anunţaserăm, în prealabil, de venirea noastră, ne-a vorbit, lămuritor, despre viaţa Sfântului Nicolae Planas şi despre istoricul bisericii. Apoi am intonat imne bisericeşti si ne‑am închinat, cu evlavia cuvenită, la Sfintele Moaşte ale Sfântului.

Pe la vremea prânzului am ajuns la catedrala din Atena, unde ne‑am închinat la moaştele Sfintei Filothei din Atena şi la mormântul Patriarhului Grigorie al Constantinopolului, cel care a fost spânzurat de către turci în chiar ziua Învierii Domnului din 1821, ca urmare a revoltei grecilor pentru dobândirea indepedenţei.

Apoi, pelerinii au dispus de câteva ore fără program, timp în care unii şi-au făcut cumpărături în Placa, binecunoscut cartier al Atenei, iar alţii s-au plimbat.

După amiază am ajuns la Areopag, unde Sfântul Apostol Pavel le-a vorbit atenienilor despre noul Dumnezeu, cel răstignit şi înviat din morţi. După aceea am vizitat Acropole, unde am admirat una din minunile lumii, templul zeiţei Atena, Partenon, care timp de nouă secole a fost folosit ca biserică a Maicii Domnului. De pe Acropole s-a putut avea o vedere panoramică a întinsei Atene, plină de biserici şi bisericuţe.

Seara am cinat la o tavernă din Placa, aflată chiar sub Acropole, în aer liber şi cu lună. Ceva de neuitat, într-adevăr. Şi astfel lua sfârşit pelerinajul nostru în Grecia, care după mărturiile pelerinilor a fost cu totul deosebit şi înălţător şi de neuitat.

Părintele Ioan şi Presvitera Christina


Pelerinaj în Sicilia (4 - 11 octombrie 2016)

Din inițiativa și cu binecuvântarea Părintelui paroh și ctitor al Parohiei ortodoxe române din Olanda, pe perioada octombrie 2012 – octombrie 2016, au fost organizate și efectuate cinci pelerinaje cu enoriași ai acesteia, și anume, în Țara Sfântă, Capadocia, Georgia, Grecia și Sicilia.

Ultimul pelerinaj, cel din Sicilia, s-a desfășurat între 4 și 11 octombrie 2016 și la care au participat aproximativ 30 de enoriași.

Cu excepția câtorva pelerini, toți ceilalți am plecat de la aeroportul Schiphol/Amsterdam, Marți 4 octombrie, cu destinația Catania/Sicilia. Odată ieșiți din aeroportul din Catania pelerinii s-au urcat în autocarul închiriat, care i-a dus pentru cazare la pensiunea agroturistică Il Giardino dell Sole din localitatea Agnone Bagni, aflată în apropiere. Pensiunea se afla în mijlocul livezilor de portocali și lămâi, iar proprietarii acesteia aveau și o fermă. Aici, într-o superbă atmosferă bucolică și înconjurați de un peisaj mirific mediteraneean, pelerinii au fost cazați trei nopți. Ospitalitatea gazdelor și minunata mâncare gătită cu produsele fermei aveau să satisfacă deplin până și pe cei mai exigenți dintre pelerini.

Miercuri 5 octombrie, pelerinii au vizitat pitoreasca Taormină, cățărată pe o colină. Mai întâi s-a mers în centrul istoric al Taorminei, ce se întinde între cele două porți: poarta Catania și poarta Mesina. Iar bulevardul ce unește cele două porți era plin de turiști, de zarvă, de magazine și taverne.

În Taormina, pelerinii au fost în frumoasa biserică a Sf. Pangratie, în care s-a vorbit despre viața sfântului, s-au rugat și i-au cântat troparul său. De la biserică s-au dus și au vizitat teatrul antic grec, unul dintre cele mai bine conservate teatre antice grecești, și au admirat peisajul înconjurător oferit de mare și vulcanul Etna. Apoi s-au oprit în piața 9 aprilie, cea plină de viață și de muzică, și care le-a oferit o vedere panoramică spre Marea Ionică. În continuare, cei mai curajoși dintre pelerini au urcat nenumăratele scări ce duceau la sanctuarul Madona della Rocca, o capelă săpată în stâncă în cinstea Maicii Domnului.

Deși obosiți cei mai mulți dintre pelerini, totuși s-a mers și s-a vizitat palatul Corveja, care adăpostește, în prezent, oficiul de turism al orașului. Pentru ca, spre seară, să coboare, cu toții, cu telefericul la plaja Mazzaro și apoi să se ducă la Isola Bella, unde unii dintre pelerini au intrat cu picioarele în apă și au văzut și admirat diverse plante ce cresc acolo.

Joi 6 octombrie s-a mers la Siracuza, orașul antic grec prin excelență și patria lui Arhimede, despre care ne-a vorbit, cu multă vervă și convingere, Florinel-Johannes, distins elev al școlii noastre parohiale, în vârstă de numai opt ani. Aici au fost vizitate catacombele Sf. Ioan și Sf. Lucia, precum și biserica în care se află mormântul Sf. Lucia. În catacombe s-a pășit pe urmele martirilor și s-au trăit momente deosebite, fiindcă toți pelerinii au intrat cu lumânări aprinse și au cântat imne din Slujba Parastasului, ceea ce uimea, firește, pe ceilalți vizitatori. Și, după ieșirea din catacombe, s-au îndreptat la insula Ortigia, unde au vizitat catedrala Sf. Lucia și au privit apoi fântâna Aretusei. La sfârșit a fost vizitat parcul arheologic al Siracuzei, unde a fost văzut templul lui Apolon.

Vineri 7 octombrie, în Catania au fost vizitate toate bisericile dedicate Sf. Agata, patroana orașului și a Siciliei. S-a început cu vizitarea vechii catedrale a Cataniei, ce-i poartă numele sfintei, după care s-a mers la biserica Sf. Agata al Carcere, în care se află cripta unde Sfânta Agata a fost întemnițată și torturată. În criptă se află un Altar, iar în spatele acestuia o statuie a Sf. Apostol Petru, care, după tradiția catolică locală, ar fi încurajat pe Sfânta Agata în timpul martiriului acesteia. Pelerinii enoriași au rămas minute în șir în criptă, rugându-se sfintei și cântându-i imne, după care s-au dus la biserica Sf. Agata al Fornace, locul unde sfânta a primit mucenicia. Aici, în jurul cuptorului unde a fost aruncată flăcărilor Sf. Agata – devenit Altar - s-au aprins lumânări și s-a citit cu mare emoție și evlavie viața și martiriul sfintei în prezența pelerinilor ce simțeau binecuvântarea sa. Apoi, pelerinii s-au dus la catedrala nouă a orașului, închinată Sf. Agata, și în care, la câțiva metri în spatele unei masive porți de fier, se aflau moaștele sfintei. Dar cum pelerinii nu puteau să-i atingă moaștele și să-i înalțe rugăciuni, așa cum sunt obișnuiți în Biserica Ortodoxă, adică să fie alături de sfintele moaște ale sfinților și să se roage, atunci s-au strâns cu toții în fața respectivei porți de fier, s-au închinat icoanei Sf. Agata - adusă din Olanda - s-au rugat sfintei și i-au cântat troparul său. A fost înălțător!

Un alt loc din Catania la care pelerinii s-au oprit a fost cel al martiriului Sf. Euplie, unde i s-a citit viața, i s-au înălțat rugăciuni și i s-a cântat troparul. S-a continuat apoi pe via Etnea și Crociferi și s-a vizitat amfiteatrul roman, acolo unde mulți creștini fuseseră aruncați pradă fiarelor. Nu au lipsit din programul de vizitare nici renumita pescărie și nici fântânile orașului, adevarate monumente. Apoi s-a luat drumul spre orașul Agrigento, unde aveam să fim cazați.

Sâmbătă 8 octombrie, în Agrigento s-a vizitat Valea Templelor și s-a admirat mărețele temple ale lui Juno și Concordiei - ultimul, cel mai bine conservat templu doric din antichitate (devenit simbol UNESCO) - precum și coloane ale fostelor temple ale lui Zeus și Dioscurilor. Pe parcurs, la valea Templelor au fost văzute o mulțime de loculi și arcosoli (locuri de îngropăciune) și o parte din catacombe. Iar în exteriorul Văii Templelor s-a vizitat Muzeul arheologic, cu o superbă colecție de vase antice, rămase aproape neafectate de timp sau de oameni, piese de ceramică de o rară simplitate, precum și opaițe închise pentru ulei cu unul sau mai multe fitile, cu simboluri creștine. A fost vizitată, de asemenea, și biserica Sf. Nicolae, aflată în apropiere. Apoi s-a urcat în partea de sus a orașului Agrigendo, unde se află catedrala orașului și biserica Sf. Maria a Grecilor, clădită pe ruinele unui templu antic grec.

Obosiți, pelerinii au urcat în autocar și după trei ore de călătorie au ajuns seara târziu la Palermo, unde au cinat și au fost cazați în fosta mănăstire catolică a Sf. Ioan din Baida, situată la câțiva kilometri în afara orașului.

Duminică 9 octombrie, în Palermo, pelerinii au participat la Sf. Liturghie săvârșită de Părintele Ioan, dimineața, în capela mănăstirii în care au fost cazați. (Pentru săvârșirea Sf. Liturghii au fost aduse din Olanda sfintele veșminte preoțești, cărțile liturgice, prescura și toate celelalte necesare ). Odată terminată Sf. Liturghie, pelerinii s-au dus în Piazza Marina a orașului Palermo, mai exact în parcul alăturat acesteia, ca să cinstească memoria lui Nicolae Bălcescu, fiindcă acolo se află ridicat bustul său. Adunați toți în fața bustului lui Bălcescu, pelerinii au trăit momente emoționante și patriotice. Părintele Ioan le-a vorbit, pe larg, pelerinilor despre viața lui Bălcescu și activitatea neobosită depusă de acesta în slujirea intereselor poporului său. (Și a mai amintit Părintele Ioan, printre altele, că lui Bălcescu i-a fost săvârșită Slujba Înmormântării de către un preot ortodox grec). La rândul său, doamna preoteasă Christina a recitat poezia „Bălcescu murind” a lui Vasile Alexandri, în timp ce enoriașe, îmbrăcate în ii românești, au depus buchete de flori pe soclul patriotului pașoptist, iar pe bustul său au pus tricolorul.

Un punct culminant al pelerinajului la Palermo, Duminică 9 octombrie, l-a constituit, fără îndoială, vizitarea catacombelor de la Porta d’Ossuna, în care am pășit cu sfială și evlavie, cu lumânări aprinse în mâini și cu cântări potrivite locului și momentului, și anume, „Cu sfinții odihnește” și „Veșnică pomenire”.

Arheologul care întreprinde cercetări în respectivele catacombe, dl. Marco Carrera, și cel care ne-a însoțit și ne-a prezentat istoricul acestora, ne-a mărturisit că este impresionat de atitudinea noastră și de respectul nostru față de martirii din acestea, fiindcă era pentru prima dată cand conducea un grup de vizitatori care se manifestau astfel. Părintele Ioan i-a mulțumit pentru aprecieri domnului Carrera, dar i-a precizat că noi nu suntem vizitatori, ci pelerini, și pe deasupra pelerini ortodocși și români. Mai mult, Părintele Ioan i-a făcut cunoscut domnului Marco Carrera că ceea ce ne-a spus dânsul despre practica aducerii de ofrande (miere, vin și lapte) pentru "hrănirea" martirilor din catacombe și apoi de consumarea acelora de către cei care le aduceau cât și de cei care veneau ulterior și găseau cele rămase expuse pe mesele de piatră de lângă morminte, ei bine, în Biserica Ortodoxă avem, și în prezent, săvârșirea parastasului și pomana pentru cei răposați. La cele aflate, domnul Carrera a fost uimit că după atâtea și atâtea secole obiceiul și practica din catacombele Bisericii primare se păstrează și în zilele noastre în Biserica Ortodoxă!

Impresionat, se vede, de comportarea deosebită a pelerinilor noștri în catacombe cât și de cele aflate atunci de la Părintele Ioan, arheologul Marco Carrera a scris pe pagina de Facebook de la „Catacombe di Porta D’Ossuna” din Palermo, la 1 decembrie 2016:

"E stato un vero piacere per noi conoscere e ospitare, lo scorso 9 ottobre, il Parroco Dr. Ioan Dura con i pellegrini membri della parrochia „San Gregorio Il Teologo”, Schiedam, Olanda.
Grazie e a presto!"
Marco Carrera
(Traducerea: "A fost o adevărată plăcere pentru noi să cunoștem și să găzduim, la 9 octombrie trecut, pe Parohul Dr. Ioan Dură cu pelerinii săi membri ai parohiei "Sf. Grigorie Teologul", Schiedam, Olanda. Mulțumiri și pe curând!")
Marco Carrera

Se cuvine, totodată, să mai semnalăm că la ieșirea din catacombe, dl. Marco Carrera s-a fotografiat cu grupul nostru de pelerini, fotografie pe care a trecut-o pe pagina de Facebook din 1 decembrie 2016.

Slavă Domnului că, după vizitarea catacombei D’Ossuna, s-a reușit să se ajungă și la Monreale, unde a fost vizitată catedrala, care a impresionat prin superbelele sale mozaicuri bizantine din secolul al XII-lea, opera unor meșteri mozaicari din Constantinopol.

Către seara aceleași zile s-a vizitat teatrul Massimo din Palermo, binecunoscut pentru acustica deosebită și eleganța sa, fiind considerat al treilea din Europa. Dar o altă surpriza plăcută pentru noi, ca români, a fost aceea când am citit în programul teatrului că în curând urma să cânte pe scena acestuia distinsa noastră compatrioată, Angela Gheorghiu.

Luni 10 octombrie s-a continuat vizitarea altor obiective din Palermo, începându-se cu biserica La Martorana, care prin mozaicurile sale bizantine superbe, i-a impresionat, firește, pe toți pelerinii. În schimb, mai puțin impresionați au fost pelerinii când au aflat că această minunată biserică bizantină deservește o comunitate albaneză greco-catolică sau uniată, ai cărei membri mărturisesc totuși că sunt bizantini!

La rândul ei și Capela Palatină din Palatul Normanzilor a uimit cu mozaicurile sale bizantine minunate. De asemenea a fost vizitat Palatul Normanzilor și apoi impunătoarea catedrală a orașului Palermo, care a suferit multe transformări de-a lungul timpului. În catedrala amintită sunt moaște ale multor sfinți.

Din Palermo nu putea fi nevizitată nici faimoasa intersecție Quattro Canti, cu clădiri baroc și fațade cu patru etaje, cu statui ale sfinților protectori ai orașului, ale regilor Siciliei, precum și cu reprezentări ale anotimpurilor.

Spre seară pelerinii au ajuns cu autocarul pe muntele Pellegrino, unde a fost vizitat sanctuarul Sfintei Rozalia, săpat în stâncă, și unde s-au descoperit moaștele sfintei în secolul al XVI-lea. Sfânta Rozalia a viețuit ca eremită pe muntele Pellegrino în secolul al XIII-lea. Moaștele Sfintei Rozalia sunt, în prezent, în catedrala din Palermo.

Marți 11 octombrie a fost ultima zi a pelerinajului, când s-a mers la Cefalù unde s-a vizitat catedrala și piața Duomo. De aici pelerinii au coborât pe malul Mării Tireniană, bucurându-se de priveliște. Apoi au luat prânzul, după care s-au urcat în autocar îndreptându-se către aeroportul din Catania. Și astfel lua sfârșit pelerinajul în Sicilia.

Pe toată durata pelerinajului în Sicilia am avut un timp minunat, cu cer senin și căldură. Natura înconjurătoare ne-a desfătat și ea cu luxurianta vegetație mediteraneeană: ficuși și cactuși enormi, livezi de maslini, de portocali, de lămâi și bucamvilii înflorite. La fel au desfătat privirile pelerinilor și cele trei mări ale Siciliei: Marea Mediteraneeană, Marea Ionică și Marea Tireniană. Iar la toate acestea se adăugau, firește, mâncărurile delicioase și înghețata italiană, dar și temperamentul localnicilor asemănător celui al nostru, așa încât aveai impresia că te afli pe plaiurile românești. Or, pentru toate acestea nu putem decât să mulțumim Domnului și sfinților din Sicilia care au binecuvântat pelerinajul parohiei noastre.

În fine să mai amintim că după pelerinaj, un pelerin, și anume doamna Izabela Dragnea, a dăruit bisericii parohiei, icoana, pictată pe lemn, a Sf. Metodie Patriarhul Constantinopolului, de origine din Siracuza Siciliei, și cel care la 11 martie 814, în biserica Sfânta Sofia din capitala Bizanțului, a restaurat cinstirea Sfintelor Icoane.

Prin pelerinajul din Sicilia s-a urmărit aprofundarea cunoașterii creștinismului ortodox al acesteia din primul mileniu și mai ales posibilitatea închinării la moaștele sfinților de pe teritoriul ei, cinstiți până astăzi în Biserica Ortodoxă de pretutindeni, ca Sf. Pangratie, Sf. Agata, Sf. Lucia, Sf. Eleuterie, Sf. Agripina, Sf. Olivia, Sf. Metodie, Sf. Filaret, Sf. Rozalia, Sf. Euplie, Sf. Trifon, Sf. Cristina și Sf. Vavila. Ceea ce au și făcut pelerinii, de altfel, la sfintele moaște ale unora dintre sfinții Siciliei din primul mileniu, unde s-au închinat, s-au rugat cu multă evlavie, au cântat troparele lor și au vorbit despre viața lor.

Totodată, în timpul pelerinajului s-a urmărit și cunoașterea, pe cât a fost cu putință, a istoriei, a culturii și a artei, în general, și a celei creștine, în particular, ale Siciliei, toate atât de bogate și variate și prezente până azi în aceasta. Astfel se și explică de ce pelerinii au cercetat cu mult interes splendidele mozaicuri bizantine, arabe și normande ale catedralelor din Monreale și Cefalù, precum și cele din biserica La Martorana și din Capela Palatina, unde au putut să și constate că intervențiile baroce ulterioare nu au putut ajunge la măestria meșterilor iconografi bizantini.

Au fost apoi admirate fațadele gotice sau în stil baroc și sanctuarele clădite pe stânci sau alături de acestea, precum și vestitele temple și teatre antice grecești, frumoasele palate și fântâni ce împodobesc orașele mari siciliene, dar și actualul teatru Massimo din Palermo. Iar, din depărtare, din Catania și Taormina, pelerinii priveau la majestosul vulcan Etna.

Și, desigur, pelerinii s-au plimbat pe vestitele străzi din marile orașe ale Siciliei, ca Vittorio Emanuelle, corso Umberto și via Etnea.

Pe perioada pelerinajului au fost vizitate orașele siciliene: Taormina, Siracuza, Catania, Agrigento, Palermo și Cefalù. Și pentru istoria fiecărui oraș, ca și pentru fiecare obiectiv vizitat în acela, pelerinii desemnați au avut pregătite cele necesare pentru cunoașterea acestora; și le-au putut să le și cunoască atât în timpul călătoriei, în autocar, cât și odată ajunși în orașul sau la obiectivul respectiv. Mai mult, spre împrospătarea celor trăite, văzute și cunoscute de pelerini în timpul pelerinajului din Sicilia, cât și împărtășirea experienței lor celorlalți enoriași ai parohiei noastre, Părintele Ioan a rânduit susținerea unei conferințe în spațiul parohial. Ceea ce a devenit și realitate la 8 ianuarie 2017, când doamna Dr. Georgiana Languri, enoriașă și pelerină, a ținut conferința "Pe urmele sfinților în Sicilia – Pelerinaj al parohiei (4-11 octombrie 2016)", în care a făcut o prezentare detaliată a pelerinajului și a proiectat multe imagini luate din timpul acestuia.

Pr. Dr. Ioan Dură