In Memoriam

Parohieni adormiţi în Domnul

  1. Maria Verhage
  2. Alexandru-Spiridon Lăscae
  3. Petre Scutăreanu
  4. Maria Brânduşa-Şchiopu
  5. Elena Filipov
  6. Lucreţia Hâldan
  7. Sever Hâldan
  8. Ilinca Nitu-Turcitu
  9. Gheorghe Vlad
  10. Iannis Iordake
  11. Grigorie Şerban
  12. Parascheva Franssen
  13. Louis Franssen
  14. Elisabeta Constantinescu
  15. Mariana Andriescu
  16. Gheorghiţa Zotu
  17. Ana Popa
  18. Petre Popa
  19. Adina Lăscae
  20. Raymond Kosten
  21. Georgeta-Lucreţia Godea-Lever
  22. Rodica-Maria Cerga-Heijmering
  23. Vasile Şchiopu
  24. Aurel-Mircea Vlad
  25. Alex Middel
  26. Aurelia Dumbrăveanu
  27. Felicia Maasland Pontbriant
  28. Elena-Aurelia Constantinescu
  29. Nadia Dida
  30. Nicolae Brânzei
  31. Tiberiu Decebal Lupașcu
  32. Anca-Florina Popescu
  33. Luiza-Alice Smadu
  34. Victoria Dimitriu

Scrisoare de mulţumire
a doamnei Rodica-Maria Cerga-Heijmering

(redactată cu puţin timp înainte de a adormi în Domnul)


Cuvântul doamnei Preotese Christina
la Parastasul de 40 de zile al roabei lui Dumnezeu,
Elena‑Aurelia, în biserica parohială din Schiedam
(Decembrie 2012)

Dragă Elena-Aurelia,

Aur lămurit în focul durerii, într-o seară ai venit, discret, în mijlocul nostru să ceri Sfintele Taine şi tot astfel ne‑ai şi părăsit.
Domnul ştie cu câtă putere a sufletului ne-am rugat să mai rămâi printre noi, dar pe tine Mirele Cel râvnitor te alesese printre cei ai Săi.
Căci o şoaptă tainică ajunsă în adâncurile minţii noastre ne grăia: "Şi dacă am ales-o...". Iar tu, după ultima ta împărtăşanie în octombrie, în propria-ţi locuinţă, ai spus Părintelui Ioan: "Facă-se voia Lui". În timp ce eu sărutându-te, neştiind că era pentru ultima oară, ţi-am mărturisit că toţi te iubim mult şi ne rugăm pentru tine. Atunci, mi-ai răspuns din adâncul sufletului tău: "Ştiu, şi vă iubesc şi eu".
Mlădiţă tânără, altoită pe viţa parohiei noastre, te-ai făcut repede dragă nouă, dar tot aşa, cu repeziciune, ne-ai fost luată, răpită din mijlocul nostru, încât, cu inima însângerată, glăsuit-am: "Făcutu-sa voia Lui".
N-ai plecat însă până ce n-ai aşteptat-o pe Patricia din pelerinaj ca să-ţi aducă Sfânta mângâiere-adierea Sionului, miresme de la Betleem şi miruri de la piatra de pe Golgota. Şi, ca tot Patricia să te-nsoţească, cu toată rânduiala creştinească, şi pe ultima ta călătorie pământească.
Domnul, care rânduieşte ziua intrării noastre în lumea aceasta şi clipa ieşirii sufletului, ţie, ţi-a rânduit o Duminică seara, târziu, pe la orele 11:30', la 4 noiembrie 2012. Ca în 9 noiembrie, ziua Sfântului tău iubit, Nectarie, să fi deja prezentă împreună cu el în ceruri. Şi Sfântul Nectarie să te ducă de mână în faţa Tronului Ceresc şi să te înfăţişeze lui Dumnezeu, zicînd: Iată, Părinte Ceresc, un suflet de aur lămurit prin focul durerii şi rămas neclintit în credinţa ta. Primeşte-o!
Dragă Elena-Aurelia, te văd cu ochii minţii, cu surâsul tău vesel, privind spre noi din locul cel cu verdeaţă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci lumină şi viaţă fără de sfârşit.
Te iubim, draga noastră Elena-Aurelia şi veşnică să-ţi fie pomenirea!

Prezvitera Christina


Cuvânt rostit de doamna Preoteasă Christina
la Slujba de Înmormântare a epitropului Nicolae Brânzei,
Joi 24 ianuarie 2013, în biserica parohială din Schiedam

Iată că au şi trecut trei zile de când ne-a părăsit epitropul nostru, Nicolae Brânzei. Iar clipa despărţirii noastre de robul lui Dumnezeu Nicolae a venit în ajunul sărbătorii parohiei, a Hramului nostru de la 25 ianuarie 2013. Însă patronul şi rugătorul nostru, Sfântul Grigorie Teologul, care are marea cinste de a aduce rugăciuni şi tămâieri în faţa Tronului Ceresc, înaintea Mielului, Hristos, te va alege pe tine, fericite robule Nicolae, să ne reprezinţi pe noi, parohienii Săi, să-l însoţeşti şi să-i fi împreună rugător la Slujba cea mare şi sfântă a Hramului. Căci tu, robule Nicolae, i-ai fost locaşului Său din Schiedam neobosit îngrijitor şi epitrop din 2001.

Fie să îngrijească şi sufletului tău locaş minunat Iubitorul de oameni, precum şi tu ai îngrijit biserica Sfântului Său, Grigorie Teologul.

Primească-te Domnul cel mântuitor şi mult iubitor în împărăţia Cerurilor, împreună cu cei aleşi, precum şi tu primeai pe cei ce intrau în biserica Sa de la Schiedam.

Găsească sufletul tău odihnă în sânul lui Avraam, precum şi tu ai odihnit prin ajutorul dat multor compatrioţi de-ai tăi.

Răsplătească-ţi, Domnul, însutit pentru orice faptă bună făcută fraţilor tăi de credinţă.

Gătească-ţi, Domnul, desfătări cereşti, precum şi tu ne-ai desfătat cu cele pământeşti.

Bucură-se sufletul tău acum în bucuria îngerilor, cea veşnică, precum şi tu ne-ai bucurat cu melodiile tale.

Veselească-se acum faţa ta înaintea Domnului celui înviat din morţi, precum şi tu ne-ai veselit cu cântecele tale vesele şi neuitate.

Chiar dacă cu trei ani în urmă ne-ai anunţat boala ta, noi n-am crezut că erai deja îmbarcat spre tărâmul celălalt.

Şi doar acum, în clipa despărţirii, înţelegem, dar cu greu şi cu amar, şi nu putem să te uităm privind spre locul tău obişnuit de la pangar.

Dumnezeu să te ierte, robule Nicolae, să te odihnească în pace şi să-ţi aşeze sufletul în ceata drepţilor.

Amin.

Prezvitera Christina


Cuvântul doamnei prezvitere Christina
la Slujba de Înmormântare a lui Theodorus Johannes Florissen,
la 20 octombrie 2013

Dragă şi scumpa noastră Ţuca,

Şi pe această cale doresc, încă o dată, să-ţi exprim şi în scris profunda noastră tristeţe şi mâhnire sufletească pentru trecerea la cele veşnice al prea iubitului tău soţ.

Cu greu credem că Theo ne-a părăsit, că nu mai este printre noi "Theuţă", cum îl numeai tu cu gingăşie. În timpul bolii dânsului şi în special în ultima perioadă tot rugânde-ne pentru sănătatea lui la sfintele Slujbe, dar şi în particular, speram că va depăşi şi încercarea aceasta, ca şi cele precedente, dar voia Domnului a fost alta...

Îţi exprimăm sincere condoleanţe şi suntem alături de tine sufleteşte în durerea ta nemărginită. Înţelegem şi simţim câtă suferinţă porţi în suflet şi ce mare gol ţi-a lasat Theo în viaţa ta.

Moartea celui drept este plăcută lui Dumnezeu şi prin moartea sa cel drept slăveşte pe Atotputernicul Dumnezeu.

Dar moartea este "călcată" de Iisus Hristos prin moartea Sa, şi noi creştinii credem în Învierea celor adormiţi şi revederea cu ei.

Pomul prin roadele sale se cunoaşte.

Da, Theo a dat dovadă de roadă deplină prin fapte bune şi bineplăcute lui Dumnezeu. Mâinile sale "de aur" au lăsat "amprente greu de şters" prin ramele icoanelor, fotografiilor şi tablourilor unor opere de artă în nenumărate case din Olanda, Belgia, Statele Unite şi cine mai ştie unde, precum şi în sfintele locaşuri ale parohiilor noastre din Schiedam şi din Antwerpen şi chiar în câteva mănăstiri din România.

Theo trăia pentru cei pe care îi iubea. Theo se bucura făcând bucurie celor care îi cereau ajutor. Parcă ştia că "dăruind vei dobândi".

Theo a fost un erou discret în boala sa lungă, un binefăcător şi iubitor de aproapele şi cu mare respect pentru cele sfinte.

La trecerea sa din viaţa aceasta la cea cerească, fără nici-o îndoială, Theo a fost însoţit de Maica Domnului şi de sfinţii ale căror chipuri le-a înfrumuseţat. Domnul să-l odihnească şi să-l aşeze în ceata drepţilor.

Dragă Ţuca, te asigurăm că nu-l vom uita pe Theo şi că ne vom ruga pentru sufletul său drept şi bun în semn de preţuire, de mulţumire şi de recunoştiinţă.

Veşnica lui pomenire. Amin

Prezvitera Christina


Cuvânt rostit de doamna Preoteasă Christina
la Slujba de Înmormântare a roabei lui Dumnezeu, Luiza Alice Smadu,
Luni 2 ianuarie 2017, în biserica parohială din Schiedam

Regretată Luiza Alice,

Acum că încă nu ai plecat de la noi și ești înconjurată de toți cei dragi ai familiei, precum și de noi cei care te-am iubit și prețuit, în frunte cu Părintele Ioan, părintele și duhovnicul tău, doresc să-ți mărturisesc cât de mult ne pare rău că te ai despărțit de noi și ai plecat spre celălalt țărm al rîului vieții, adică spre viața veșnică.

Patru ani de zile ai luptat cu curaj mare și cu mărinimie sufletească și trupească să învingi boala, și ai luptat până la sfârșit atât cât trupul putea să ducă și ai învins. Da, ai învins, căci uite sfârșitul tău bun și creștinesc însuși arată că ai ieșit învingătoare. Fiindcă ai plecat înarmată cu Sfânta Împărtășanie, cu Sf. Slujbă de Înmormântare, cu rugăciunea noastră a tuturor în biserica ta.

Ce demnitate, ce optimism, ce încredere în Pronia dumnezeiască, ce poftă de viață și menirea ei supremă, adică să ajuți pe cei dragi, să le fi alături, să te rogi pentru ei și să le porți de grijă.

Vorbind adeseori împreună, la vorba mea, "Dumnezeu ne ține în viață atât cât are nevoie de noi pe pământ, căci viața și patria noastră nu este pe acesta", îmi răspundeați, cu fermitate, că așa este, căci mai aveți multe de făcut în familie și mai ales pentru fiica dv.; "am o copilă care are încă nevoie de mine", cum îmi spuneați.

Uitati-vă, Domnul a chemat pe roaba Sa, Luiza Alice, chiar în ziua marelui mucenic și Arhidiacon Ștefan, ca să ne arate că și răposata a fost o mucenică, care a răbdat mucenicia bolii cu credință neclintită în Domnul până la sfârșitul său și a slujit bisericii sale parohiale, ca o diaconiță, întrucât Luiza Alice nu numai că a frământat și a adus prescură pentru Sf. Liturghie, ani de zile, dar a și învățat pe alte enoriașe să pregătească și aducă prescuri. Și a adus prescură la biserică atât timp cât mâinile sale au ajutat-o.

Cu tonusul moral tare, cu veselia pe față, cu umorul inconfundabil, mereu îmbrăcată cu gust frumos și discret, așa vei rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre.

Regretată Luiza, numai în șoaptă îmi spuneai "nu mai pot dna Cristina, nu mai pot", dar numai în șoaptă. Așa ai fost și rămâi un exemplu de femeie cu o putere de luptă imensă.

Veșnică să-ți fie pomenirea și țărâna ușoară. Roagă-te Domnului și pentru noi.

Presvitera Christina
2 ianuarie 2017, Schiedam

Slujba Înmormântării în biserica parohiei La cimitir, înainte de îngropare

Cuvânt rostit de Preoteasa Christina Dură la Slujba de înmormântare a răposatei Victoria Dimitriu, Vineri, 7 iunie 2019, în biserica parohiei

Mare ești Doamne
Și minunate sunt lucrurile Tale
Și nici un cuvânt nu este de ajuns
Spre lauda minunilor Tale!

Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm,
Paștile Domnului, Paștile,
Că din moarte la viață
Și de pe pământ la cer
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce cântăm cântare de biruință.

Uite, de ce oare am venit atâta lume acum și aici?
Iubiți mei, am venit cu suflet plin de mâhnire, de tristețe, dar și de dragoste pentru Vicky.
Am venit, dragii mei, ca să “prăznuim” Paștile răposatei Victoria!

Căci ce înseamnă Paștile? Decât trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Nu vă tulburați cu ce am spus, căci prăznuim Paștile ei. Credeți că Vicky a murit? Nu, ea este vie printre noi, doar adormită în fața noastră, dar vie în cer, alături de sfinți, într-un locaș ales de Domnul.

O Vicky, ființă dragă a Domnului și nouă tuturor.
Cu o voință de fier,
Cu o credință nezdruncinată,
Cu o bunătate și o veselie permanentă!

O, de câte ori s-a amânat plecarea ta!
Căci Bunul Dumnezeu apleca urechea Sa, și asculta, cerceta și vedea câtă voință, câtă răbdare, câtă încredere, din partea ta.
Iar din partea noastră, câte rugăciuni, particulare și de obște în sfântă Liturghie, din sufletul fierbinte cu credință și cu dragoste pentru tine, în aceasta sfântă biserică în care tu ai slujit ani de zile, stând neobosită - deși bolnavă - la pangar, slujind pe aproapele.

“Doamne, spuneam, de este voia Ta, dăruiește-ne-o pe Vicky încă câțiva ani, câteva luni, câteva săptămâni, căci ce sunt ani, luni sau săptămâni pentru Tine în fața Eternității”.

Și așa Domnul, cu împreună lucrarea rugăciunilor, medicilor, răbdării și voinței tale amâna mai mereu Paștile tău, dragă Vicky.

Iar în ultima duminică a perioadei pascale a sosit ziua de Prăznuire în cer pentru tine, căci cu împărtășanie în suflet și cu “iartă-mă ” în gură, adică împărtășită și împăcată cu toți, Domnul te-a trecut de la moarte la viață și de pe pământ la cer.
Iată acum te întâlnești cu cei dragi ai tăi, și aleșii Domnului din familie și din parohia noastră. Uite te așteaptă Rodica, Nicu, Luiza, Ileana, Felicia, Alexandru și alții cu care ai legat o prietenie în numele Domnului.
Căci parohia noastră are o extindere în cer. Și acolo voi, care ne ați luat-o înainte, toți voi adunați laolaltă, participați la fiecare Liturghie a noastră, când vă pomenim, și ne așteptați.
Dragă Vicky, tu ai purtat crucea ta grea cu demnitate, curaj și determinare, cruce care a durat o treime din viața ta. Dar, după cruce vine Învierea, cum spune părintele. Iată deci de ce ne am adunat aici și acum, ca să-ți prăznuim Paștile tale. Hristos a înviat, Vicky, și roagă-te pentru noi cei rămași aici.
Veșnică să-ți fie pomenirea.

Preoteasa Christina Dura
Schiedam, 7 iunie 2019

Parastase pentru enoriaşii adormiţi în Domnul

La soroacele de pomenire ale celor răposaţi din cursul anului bisericesc, Părintele Ioan şi parohienii săvârşesc parastase pentru enoriaşii adormiţi în Domnul.
Iar în curtea bisericii parohiale au fost plantaţi în memoria celor doi foşti membri ai Consiliului parohial, Nicolae Brânzei şi Rodica Maria Cerga-Hijmering, o magnolie, pentru primul, şi un liliac pentru al doilea.


Parastas săvârșit pentru toţi enoriașii adormiţi în Domnul
(Sâmbătă, 15 septembrie 2018)


Parastas săvâvarsit pentru toți enoriașii adormiți in Domnul
(Sâmbăta, 12 septembrie 2020)


© 2004 IOAN DURĂ